DESPRE AGENȚIA DECA-PRES ȘI TOATĂ LUMEA BUNĂ DIN REDACȚIA EI
Am muncit cam 12 ani
la Agenția Națională de Presă "Moldpres (că așa se numea oficial în anii
când am activat la respectiva instituție), dar perioada pe care am consacrat-o
Agenției de presă independentă "DECA-pres" a rămas în memoria mea ca
ceva mult mai de preț. Nu prea știu care o fi motivul și nici nu-mi pun scopul să-l
aflu. Or cei, cred, vreo zece ani de salahorie la "DECA-pres" au fost
pentru mine nu doar o școală de cum se lucrează întrun colectiv, ci și o școală de omenie între colegi.
Ca sa mă înțelegeți corect, trebuie să menționez că, practic, întreaga activitate în domeniul jurnalismului mi-am desfășurat-o departe de colectivele redacțiilor din care am făcut parte. Or în jur de vreo trei decenii, dacă nu mai mult, am fost reporter teritorial al mai multor instituții media.
La DECA-pres m-am simțit în apele mele, alături de un colectiv tânăr, unit și săritor la nevoie. A fost perioada când am luat mai multe premii în cadrul unor concursuri anunțate de diverse instituții și organizații din republică. A mai fost perioada când timp de vreo zece zile am participat la un schimb de experiență profesională în cadrul unei redacții din București. Tot în anii care i-am consacrat Agenției DECA-pres am devenit "dușmanul" autorităților bălțene pe timpul când primar era nepoftitul și anunțatul în căutare internațională de către regimul Voronin, socialistul Victor Morev. Și tot la DECA reveneam cu știri și în anii de până la pensionare, când aveam un alt serviciu. DECA, întrun cuvânt, a fost colacul meu de salvare și locul unde m-am simțit necesar.
Mi-amintesc cum după o știre scrisă de mine, ex-premierul Dumitru Braghiș a fost botezat ironic de mass-media națională "garmonist". Or știrea anunța că Braghiș a cerut, în cadrul unei ședințe la Bălți, impozitarea veniturilor muzicanților care cântă la nunți și cumătrii. Îmi mai stăruie în memorie și perioada când mergeam zilnic în fața fostei clădirii a Primăriei Bălți, unde întro groapă în care socialiștii lui Morev aveau să toarne fundamentul monumentului lui lenin, care urma sa fie readus în centrul urbei, îl găseam pe badea Gheorghe Briceag lângă o canistră plină cu benzină. Declarase că se va autoincendia dacă bolșevicii lui Morev vor insista să mute mutra din granit a lui lenin de pe teritoriul Comisariatului militar în centrul orașului. Am tot scris știri de la acest eveniment până moreviștii au fost siliți de instanță să renunțe la ideea lor fantastică.
Îmi plăcea ce făceam, dar le plăcea și colegilor. Am avut niște camarazi de aur: Vitalie Cazacu și Eugen Urușciuc, Igor Catană și Ala Deleanu, Tatiana Cazacu și Vladimir Boiangiu... Lista poate fi continuată. Doar ca eu, la DECA-pres, am lucrat cu întreruperi. Aveam, totuși, serviciul meu de bază.
Acolo, la DECA-pres am cunoscut foarte multă lume frumoasă și demnă de a-i urma exemplul. Pe Gheorghe Briceag și Gheorghe Muruzuc, spre exemplu, tot acolo i-am cunoscut. Veneau deseori, pur și simplu, pe la DECA. Sunt sigur ca ar mai intra și astăzi pe la noi, doar că agenția nu mai exista, iar bunii noștri prieteni au urcat în ceruri.
