NANU ION SI NANA NINA, PRIETENII MEI DE SUFLET
Asa le zic eu. Din mare stima si
dragoste. Sunt nanasii mei neoficiali de cununie. Si buni prieteni. Dar si
persoanele carora le pot spune bucuriile si durerile. Nu ca sa ma ajute, ci
pentru a-mi descarca sufletul. Si ei ma inteleg.
De cate ori mergeam la Corlateni,
o luam pe strada unde au locuinta nana Nina si nanu Ion. Sa-i vad daca sunt
acasa si-s sanatosi.
Nu reuseam sa trec neobservat,
deoarece in curte intotdeauna se afla cineva. De parca sta de straja sa ma
pandeasca pe mine.
Daca intri in ograda, trebuie sa
intri si in casa. Iar daca intri in casa, nanu Ion coboara in beci. Iar nana
Nina gaseste undeva niste placinte.
Nanu Ion e unul dintre cei mai
buni mesteri lemnari din sat. Are si un atelier pe langa casa, unde a mesterit
de toate: usi, ferestre, garduri, portite si ce se mai cere pe langa
gospodarie. La batranete le-a mai lasat. Puterile nu-i mai permit sa lucreze
cu aceleasi ritmuri.
Nana Nina e economist. A activat
toata viata in domeniul specialitatii alese. Si a avut grija sa-si creasca copiii.
Cam multisori pentru vremurile de astazi. Si care, copii, s-au imprestiat prin
lume. Ca asa au venit vremurile.
Mai anul trecut, pe 1 decembrie, l-am
intalnit pe nanu Ion langa monumentul lui Stefan cel Mare din Balti. Nu m-a
mirat prezenta lui la acea activitate prilejuita de sarbatorirea Zilei
Nationale a Romaniei. M-a mirat altceva: era spre seara, iar ultimul autobuz de
pe ruta Balti-Corlateni, se pare, plecase. Dar ne-am bucurat mult ca ne-am
vazut si langa monumentul Domnitorului.
Deunazi, ma intalnesc la o statie
de trioleibuz dun Balti cu un omulean cunoscut din timpurile cand activam la
Comitetul de radio si televiziune, cum i se spunea pe atunci. Stiam ca-i zice
Vasile si ca este din Sofia, Drochia. Mai mult nimic. M-a intrebat de ce nu-mi
mai vizitez nanii. Am ramas perplex. In drum de la Sofia spre Balti, mi-a
povestit Vasile, am zis sa trec pe la prietenii mei, Ion si Nina Ciobanu. Si i-am
gasit impovarati, singuri, dar bucurosi.
Mi-a fost rusine.
Casa nanilor mei se afla nu
departe de soseaua centrala care leaga Baltiul cu nordul republicii. Iar Vasile
si nana Nina, din cate am aflat mai tarziu, au fost colegi de facultate.
Si eu cu nanu Ion am fost colegi.
Ambii am absolvit scoala medie din sat intrun an, in 1966. El a invatat 11
clase, eu - doar 10.
P.S. A urcat la Domnul prietenul și Nanul meu de suflet, Ion Ciobanu. Ieri, 30 decembrie 2020, a fost înmormântat. Îl plânge Nana Nina, soția, îl plâng copiii, rudele, apropiații, îl plânge Corlăteniul întreg, îl plang și eu. Lumina lina spre Nemurire, Nanu Ion!
