"E FĂCUTĂ CU FED-UL CEL BĂTRÂNEL"
Răsfoiesc blogul fiicei mele, care ține de timpurile studenției ei. În una din zile, am găsit nişte fotografii foarte simpatice realizate chiar de dânsa. Sunt însoțite de un text care îmi răscolește sufletul și care ar fi mare păcat dacă nu l-as copia ca sa-l plasez aici. Iată-l. E datat cu 13 aprilie 2008.
"In sfarsit! Acum ceva timp am facut o zi de "terapie fotografica". A fost minunat. Mi-am luat FED'u cel vechi si prafuit de vreme si duse am fost. Si uite ca abia acum am reusit sa dau pelicula la scanare. Sunt oarecum multumita de rezultate. Țotusi a fost prima sedinta, in care a fost implicat FED'u, care s-a "odihnit" mai bine de 10 ani. L-am gasit ascuns prin rafturile lui taica-meu. Printre ele am mai gasit si cartulia lui, dar si una de la Kiev. Pacat ca nu mai avem si Kiev'u.
FED'u m-a facut sa-mi aduc aminte de atatea. De copilarie, cand sedeam in baie, cu beculetu' ala rosu. Baia era camera noastra obscura. Ieseau poze frumoase, alb-negru. Toate cele diferite solutii, insasi procesu de developare, apoi de "coacere" a fotografiilor. Mai intii in primul vas, printr-o solutie, apoi in urmatorul.
Antreul era acoperit de ziare, muuulte ziare, pe care eu le acopeream cu fotografii. Eram atat de fericita, manuiam trecerea fotografiilor prin solutii, de ziceai ca faceam asta de-o viata. Astea sunt senzatiile de acum, desi trecusera ani buni...
Cand am deschis FED'u ca sa bag o pelicula, am dat p/e o alta. Din pacate nu stiam ca avea o pelicula. Imi pare rau ca s-a pierdut, tre' sa fi fost ceva frumos si alb negru sigur. Frumos pt ca tine de trecut...Amintiri, rafturi de amintiri..."
Sunt făcute cu FED-ul cel bătrânel, zice Rodica. Cu FED-ul pe care l-am folosit eu de când mă știu. Și cu care a încercat și ea sa învețe arta fotografică.
