POZĂ CU MAMA, TATA ȘI SORA. SUNT ÎNGERII MEI, SOSIȚI LA ROKYTNICE ÎN ANUL 1969, PE ADRESA ПОЛЕВАЯ ПОЧТА 83011
Pe verso-ul acestei poze găsesc scrisul mamei:
"Scumpului nostru fecioraș și frățior. Păstrează ca amintire această fotografie de la părinți și surioară. 22.03.1969."
Trecuse șapte luni de la intrarea
forțelor armate ale URSS în Cehoslovacia. Iar eu îmi făceam serviciul militar
în cadrul unei unități aflată în localitatea Rokytnice din acea țară. Până
la demobilizare mai aveam un an și ceva.
Astăzi, când a trecut - nici nu pot să cred - mai mult de o jumătate de secol de la acel moment, când sunt cu circa 30 de ani mai în vârstă decât avea atunci mama, deseori mă întreb ce gândea ea, rămasă în singurătate, despre mine, despre tata, despre sora Larisa și despre cum își va organiza ea mai departe viața. Pentru că în august din 1968, rezervistul de tata, la 46 de ani pe care-i avea, fusese mobilizat în armată și dus nu se știe unde. Sora avea ocupația ei la școala de medicină din Bălți, iar eu de câteva luni eram ostaș în termen și mă aflam la școala de sergenți din cadrul unei unități militare din Ucraina.
Știți ce a făcut mama când s-a pomenit în această
situație? A urcat în autobuzul de pe ruta Bălți-Nicolaev și a poposit la poarta
unității militare din orașul de pe malul râului Bug. Să mă vadă nevătămat și să
se încredințeze că tata se va întoarce acasă.
Iar peste câteva zile trupele sovietice au intrat
pe teritoriul Cehoslovaciei. Ca în octombrie, după absolvirea școlii de
sergenți, un grup de moldoveni, printre care eram și eu, să fim îmbarcați în
vagoane și duși în Cehoslovacia.
De unde să fi știut atunci, la vârsta pe care o
aveam, cât e de mare dorul unei mame față de ființa căreia i-a dat viață?
Azi, la cei peste 70 de ani ai mei, aș cădea în genunchi în fața mamei, dacă ne-am pomeni în acea situație. Iată de ce chipurile celor trei din fotografia pe care mi-a trimis-o în martie 1969 pe adresa Полевая почта - 83011, mi-au părut niște îngeri, veniți pe calea poștei militare să mă păzească de rele. Le-a reușit, dacă am ajuns să înțeleg acest adevăr.
