"BEAU UN PĂHAR DE DOR PENTRU DORU"

Mai deunăzi, ginerele Alexandru, a postat pe o rețea de socializare poza unei sticle cu vin, care m-a nedumerit. Pentru că a și comentat: "Beau un păhar de dor pentru Doru".

Nu m-am gândit să aflu pentru care Doru a ridicat păharul soțul fiicei mele. Prima idee care-mi veni în mintea mea buimacă a fost să apreciez că moldovenii noștri au învățat cum să-și îmbutelieze producția vinicolă. Și că știu cum să-și catalogheze marfa: ia vedeți ce nume, dragă, au dat acestui soi de vin extras din poamă de rară neagră!

M-am bucurat că Sandu are cultura consumului de vin bun și am lăsat un semn că mi-a plăcut ceea ce vedeam.

Dar surpriza cea mare (și bucuria, desigur) am simțit-o aseară. Când cineva mi-a comunicat că sunt bunic a doua oară. M-a buimăcit și mai tare noutatea, deoarece mi-a parvenit nu de la fiică sau ginere. Nici, măcar de la fosta nevastă, care e pe acolo, pe lângă casa lor. Mi-a spus-o cineva în care am încredere mare.

Cum să nu te bucuri, fie și pe timp de război, când auzi o asemenea noutate? Indiferent dacă e extern sau intern războiul. 

Iar undeva, într-un album de-al Rodicăi, din timpul când era elevă, am găsit acest desen. Nu știu ce a vrut să ne spună fiica creionând acest copac. Copac pe care eu îl găsesc genealogic. Mă uit și cred că în ramurile lui rătăcește și chipul meu. Și familia ei. Doru e tot pe acolo, mai micuț decât surioara sa, Magdalena.

Felicitări Rodica și Sandu! Să crești mare și sănătos Doru!

Mi-i DOR și mie tare de DORU și de toți DORitorii de a-l vedea mare și sănătos pe fratele mai mic al Magdalenei!