MAMA MEA, UNA DINTRE FIICELE CUCOANEI DĂSCĂLIȚE
Mama mea a fost fiica lui Luca si Maria Ciolpan din Tatarauca-Noua, judetul Soroca. Bunelul a profesat dacalia la biserica. Deoarece eram prea mic si locuiam cu parintii prea departe de localitatea bunicilor, nu tin minte daca la Tatarauca-Noua a existat si o biserica in care sa slujeasca dascalul Luca Ciolpan. Doar la varsta adolescentei, am inteles ca biserica in care slujea el a fost inchisa de sovietici si bunelul nu prea avea unde sa-si faca treaba. Era, insa, stimat in satul unde locuia si in cele invecinate. Mi-amintesc ca familia lui avea in casa cei mare un pian si un gramofon iar printre acareturi si o rasnita.
Bunelul Luca si bunica Maria au crescut trei fete deosebit de frumoase si un baiat. Pe fete le puteti vedea in poza de mai sus, unde mama este cea care sta in picioare. Alaturi de ea, cu un buchet de flori in maini, este Margareta, cea mai in varsta dintre surori, iar mezina care a fost Dora, e asezata jos, pe iarba. Pavel, fratele celor trei surori, a fost inrolat in armata de catre sovietici si in timpul celui de-al doilea razboi mondial a cazut, fiind dat pamantului intrun mormant fratesc din Polonia. Mama a pastrat doar o singura poza de-a lui, Iat-o.
Acum, cand cele trei surori nu mai sunt in viata, m-am pomenit sa descoper ca ele sunt inmormantate in diferite localitati, departe una de alta. Mezina, Dora, isi doarme somnul de veci in cimitirul din localitatea Gasca de langa Bender, unde locuieste feciorul Iurie. Nora membrului "Sfatului Tarii" Grigore Turcuman, Margareta Turcuman, a avut o soarta dramatica si e inmormantata nu departe de Tatarauca-Noua, in localitatea Niorcani. Mama, Zinaida Dumbraveanu, isi are mormantul alaturi de cel a lui tata, in cimitirul din satul meu natal, Corlateni. Tot aici e si mormantul bunicii Maria, care a locuit mai multi ani, dupa moartea bunelului Luca, in casa parintilor mei. Si doar bunelul, dascalul Luca, isi are locul de veci in cimitirul din Tatarauca-Noua.
Va spuneam ca cea mai in varsta dintre surori, Margareta a avut o soarta dramatica. Probabil pana la razboiul al doilea mondial s-a maritat cu Constantin Turcuman, feciorul marinarului Grigore Turcuman, care la 27 martie 1918 a votat Unirea Basarabiei cu Romania. In 1941 l-a nascut pe Valeriu, verisorul meu si nepotul deputatului din "Sfatul Tarii". Pe Valeriu il putetei vedea intro poza afisata mai jos, alaturi de mama-sa. Acesta s-a nascut dupa ce bunelul lui, in 1940, a fost capturat de agentii sovietici ai NKVD si inchis in puscaria din Penza, unde a si decedat. Feciorul lui, adica tatal verisorului meu, Constantin, s-a refugiat in Romania cu gandul sa-si aduca mai tarziu familia tot incolo. Dar la Prut s-a pus sarma ghimpata si Margareta cu Valeriu au ramas sa vietuiasca in fosta URSS. Nu s-au mai vazut, deoarece Constantin a decedat undeva in Romania.
Dispun si de o poza a bunicii Maria. Tocmai ma dadacea pe mine, cand a fost fotografiata probabil la Tatarauca-Noua. O poza dea bunelului dascal nu am. Mi-amintesc ca aveam una intrun album. Daca o gasesc, o afisez aici si pentru mine, ca sa nu o mai pierd.
Si mai sper sa ajung candva la Tatarauca-Noua, sa merg la cimitirul cela cu cruci din piatra, despre care se spune ca sunt ale unor nemti cazuti in razboi, si sa ma retrag langa mormantul bunelului. Nu mai stiu daca Nina, o femeie cu casa langa cimitir, nu a uitat ca am rugat-o sa mai treaca pe la bunelul si sa-i amintească că a avut in fundul grădinii un cireș cu fructe dulci-dulci, dar si amărui.
