AM AȘTEPTAT CA LA POARTA AȘTEPTĂRII: POATE VIN ASTĂZI, POATE VIN MÂINE. N-AU VENIT ȘI NU ȘTIU DE CE N-AU VENIT

Am ajuns să devin hoț. Am furat copia fotografiei unei ființe scumpe. Am găsit-o în pagina mamei sale, intrând de pe un cont străin. 

E vorba despre o poză mai recentă cu nepoțica, Magdalena. Poză pe care am copiat-o s-o am mai aproape de inimă. Adică de locul unde-și ține lucrurile scumpe un bunel rămas în singurătate.

Recunosc, căutam această poză, deoarece nepoțica împlinește azi 5 anișori de la naștere. Cinci ani pe parcursul cărora în loc să mă bucur în toată plinătatea, am tot așteptat. Am așteptat, ca la noi, la moldoveni, la poarta așteptării: poate vin astăzi, poate vin mâine. N-au venit astăzi. N-au venit nici mâine. Și nici nu știu de ce n-au venit.

Așa că... iertat să-mi fie pasul.

Iar cu ocazia împlinirii celor cinci anișori, vreau să-i transmit nepoțicăi cele mai sincere felicitări. Să crești mare și mintioasă, Îngerașule! Să fii sănătoasă și să te bucuri de multă dragoste sinceră și curată din partea tuturor!

Îmi doresc și mie, de asemenea, să se apropie cât se poate de repede clipa când vei afla că bunelul de la Bălți îți duce dorul și te iubește. La mulți ani Magdalena!

De ce am intrat pe facebookul mamei Magdalenei de pe un cont străin? De pe al meu nu e posibil. Cum nu e posibil să intru nici pe contul uneia din bunicile omagiatei. Sunt blocat.

                               *                   *                     *   

Când am văzut prima dată această poză, mi-am închipuit că în sanie sunt chiar eu. Și că alunec cu cineva dintre ai mei pe săniușul din cel mai apropiat deal de casa părinților.

S-a turtit dealul cela. S-au aciuat și dorințele de a-l urca și coborî în vale cu sania. Doar amintirile stăruie. De parcă a fost mai ieri.

Prindeți această clipă. Și ridicați-i monument, draga Ginere și iubită Nepoțică. Să o aveți întipărită în timp. Să nu o uitați tot veacul vostru!!!