"STRUGURAȘ DE PE COLINĂ, SPUNE-I BADELUI SĂ VINĂ..."

Această poză reprezintă baștina mea și e făcută de pe dealul Corlăteni-ului, de la locul unde se află via Dumbrăvenilor, care în prezent locuiesc în casa unde am crescut eu. E vorba despre fiica sorei mele Violeta și soțul ei, Ion, ambii Dumbrăveanu. Poza e din toamna anului trecut, înregistrată în timpul recoltării strugurilor de pe moșia lor.

Și în toamna anului curent am participat la culesul strugurilor. Am mers pe deal cu câteva zile mai târziu decât anul trecut și am strâns o roadă mai modestă. Dar suficientă pentru a completa cada cea mare cu boabe dulci de poamă. Sper să avem și cu ce ne lăuda când vom da mustul în beci. Ca să vă putem comunica mai târziu cât e de tulburel... tulburelul din această toamnă. De Hramul satului, ultimul din anul în curs. 

Completez relatarea mea cu câteva imagini filmate acasă, chiar în curtea casei părintești. Unde cresc vreo zece - douăzeci tufe de poamă din cea aleasă. Care, deja câțiva ani la rând, rodesc struguri de o frumusețe rar întâlnită. Vă puteți convinge privind aceste două secvențe video. În primul film suntem la recoltarea roadei acum câteva zile și în care observăm că până și cățelul de lângă poartă se bucură de recoltă. Cel de-al doilea film l-am găsit în arhiva mea și reprezintă roada anului trecut, crescută pe aceleași tufe de viță de vie. Și în primul caz, și în al doilea, strugurii sunt de invidiat.

 

Mai mulți ani în urmă, Iura, un verișor de-al meu care activa în calitate de agronom în cadrul unei gospodării agricole din satul Gâsca de lângă Bender, mi-a făcut cadou câțiva butași de viță de vie soi Moldova. Mi-a zis să-i plantez la Corlăteni pentru tanti Xenia, care a fost mama mea și sora mamei lui. 

S-au prins bine butașii, doar că nu prea rodeau. Până am aflat pricina: câteva  tufe de soi zis bakon încetineau dezvoltarea  poamei aduse de la Gâsca.

Iar Ion, actualul gospodar al casei, le-a dezrădăcinat și a sădit în locul lor ceea ce știa bine că va bucura ochiul și sufletul tuturora.