ZECE ANI DE ȘCOALĂ, CÂT O VIAȚĂ CARE NU POATE FI UITATĂ

Mai multe fotografii dintre cele mai scumpe pentru mine, sunt din perioada anilor de școală. Dar mă mir că nu am nici una în această categorie din primii patru ani de studii. Bănuiesc că eram prea mici ca să înțelegem cât de scumpe pot fi fotografiile din acei ani la o vârstă mai înaintată.

Deși nu e din primii ani de școală, nici poza de mai sus nu am avut-o în albumele mele. Mi-a făcut-o cadou Ala Bologan-Sergentu, o colegă de facultate, originară din Recea, Râșcani. O fi întâlnit-o la cineva dintre consăteni, poate chiar la colegii săi de școală. 

Poza reprezintă ansamblul de dansatori al școlii din Corlăteni, participant la un festival zonal desfășurat în satul Sturzăuca, Glodeni. Eram, probabil, în penultimul sau chiar ultimul an de studii, adică prin 1965-1966. E o amintire frumoasă la care țin deosebit de mult. Pentru că cei zece ani de școală, îi am în memoria mea ca o viață care nu poate fi uitată.