INTR-O TOAMNA, CU "MOSU" VASILE TABARTA LA O NUNTA
Am scris candva, cu o ocazie placuta, despre regretatul actor Vasile Tabarta, dar doresc mult sa povestesc si aici ceva despre el si nu numai. A fost un om vesel, la prima vedere, si mult prea serios, darz, vertical. Vasile a fost omul pe care vroiam sa-l copii in multe, dar nu-mi reusea. Ca sa ma arat si eu mai glumet, mai pornit pe sotii.
Il vad deseori in imaginatia mea inca de pe cand era actor la Teatrul Naţional „V. Alecandri” din Bălţi, cand il admiram in scena sau il intalneam chiar pe strada. Mai tarziu, cand a plecat la Chisinau, la „Satiricus” şi in Trupa lui Tudor Tătaru, il vedeam mai rar, doar cand se intampla sa mai treaca pe la Balti.
Îmi amintesc că odata intrat în vorbă cu Vasile nu puteai scapa de el până nu isi termina spusele.
Intro toamna am fost invitati cu familiile la o nunta. Am luat-o si pe fiica mea, Rodica, care era încă la o vârstă la care dacă obosea o culcam în salonul maşinii, ori în orice încăpere aflata la îndemână. Si s-a intamplat ca am cinstit, am mancat, am dansat, si am admirat tinerii insuratei pe fonul unor bancuri povestite de Vasile Tabarta până nu ne-am luat rămas bun de la gazde. Chiar si in drum spre casele noastre, care erau nu atât de departe una de alta, am tot ras. Vasile spusese in acea seara, se pare, toate cazurile hazlii din viata lui, dar şi toate bancurile pe care şi le-a amintit la moment.
Rodica, care să fi avut vreo 10 anişori, îl asculta şi o bufnea râsul. Stia ca asculta un actor talentat, dar că Vasile Tăbârţă este cine este nu-şi dădea încă seama. Mi-amintesc ca nea Vasile, care inca nu era atat de bătrân, a povestit special pentru Rodica, o snoava terminându-şi istorisirea cu "Uite aşa e, dragul moşului."
"Moşul" a plecat, peste câţiva ani, în ceruri. Fără remuşcări că şi-a simtit fiica pusă la cale. La cale spre carte, undeva în România. Zic astea si ma gandesc ca eu am ramas repetent la aceasta tema. Si obligat să recunosc că nu am reuşit să o conving pe Rodica, din cauze care nu au depins de mine, să plece la studii acolo, unde daca mergea, rămânea Rodica cu sufletul pe care l-a avut încă de la naştere. Curat, nepenetrabil de cancerul ipocriziei şi al ambiţiilor streine puse în funcţiune pentru răzbunare.
Mi-amintesc deseori despre acea nunta si seara petrecuta impreuna cu vestitul actor. Si mi se face tare dor de Vasile Tăbârţă. Dorul de Rodcia, insa, mă roade şi mai tare.
