MEDALIA

Pe parcursul întregii mele vieți am obținut doar o medalie. Una, copilărească. Altfel zis, una pionerească. Dacă nu mă înșală memoria pe ea era scris cu grafie chirilică "Laureat al Festivalului V al pionerilor".

Mi-a fost înmânată, țin minte bine acest moment, pe scena unui teatru de vară care a existat nu știu până în ce an, în actuala Grădină Publică "Ștefan cel Mare și Sfânt" din Chișinău. Era o estradă, situată cam în vecinătatea cinematografului "Patria" de atunci. Și era ziua când în cosmos s-a ridicat nava Vostoc-6, la bordul căreia se afla prima femeie cosmonaut. Răsuna parcul de glasul unui crainic de la Moscova despre isprava Valentinei Tereșkova, încât noi, veniții din toată republica la acel festival, păream nimic în raport cu ce se întâmpla pe orbită. Azi realizez că doar Vostok-6 și știrea difuzată printr-o rețea specială mi-a amintit despre acea zi de 16 iunie 1963, când încă nu aveam 13 ani împliniți. 

Mi-l mai amintesc și pe regretatul Liviu Damian, consătean, tânăr poet și colaborator al redacției ziarului pentru elevi "Tânărul Leninist", care m-a încurajat și, bănuiesc eu, a avut și un cuvânt bun pentru ca o medalie de laureat să fie înmânată anume mie. Ca celui mai activ tânăr corespondent al ziarului pionerilor din republică. Am mai primit atunci și un aparat de fotografiat "Юнкор", cu care am acumulat primele cunoștințe și deprinderi despre arta fotografică. Și trecusem de abia în clasa șaptea.

Nu mai țin minte când și unde am pierdut medalia ceea. Îmi mai amintesc de ea doar când răsfoiesc albumele părinților și întâlnesc  această poză. Și mă gândesc că mama se mândrea cu medalia mea, dacă am mers într-o zi la Bălți să ne fotografiem. Ea, eu, sora Larisa, și medalia de laureat.