MIC SOARE MARE, CARE A ADUS LUMINĂ, ZÂMBET ȘI MULT DANS ÎN CASĂ

Încă un sărbătorit, un nepoțel, Doru de la Chișinău, își marchează astăzi ziua de naștere. A împlinit tocmai doi ani. E băiat mare în familia fiicei mele. E ca un mic soare mare, care a adus lumină, zâmbet și mult dans în casă, zice maica-sa.

Să crești mare și sănătos, Nepoate!

AUTOGRAF DE LA PETRU ZADNIPRU: "STIMĂ ȘI RESPECT!"

Era anul 1970, an când devenisem student. După două încercări nereușite de a fi admis la facultate și doi ani de armată. 

Neumblat prin lumea scriitorilor, foloseam orice ocazie de a mă apropia de ei. Cum s-a întâmplat și în ziua de 1 noiembrie, la o întâlnire a unui grup de scriitori cunoscuți cu studenți ai Universității de Stat. Întâlnire care a avut loc la Casa de Cultură a instituției.

Intuind că scriitorii vor acorda autografe, am cumpărat și eu în holul blocului câteva cărți, una dintre care e cea din poza de mai sus. E o culegere ieșită de sub tipar un an mai devreme, "prima din această serie eșalonată în timp, a cărei periodicitate va fi o dată pe an", anunțau editorii ei în Cuvântul adresat cititorilor. Cartea include poezii și câteva proze a unui număr destul de mare de autori, astfel încât studenții au profitat de acest avantaj și au venit în fața mai multor scriitori prezenți la întâlnire pentru a obține autografe. 

Un autograf pe care l-am obținut în acea zi și eu, spre exemplu, este de la Petru Zadnipru. Mi l-a lăsat la pagina 62 a cărții, unde este inserat eseul "Primul meu redactor". E o lucrare pe care am întâlnit-o și în programul de învățământ de la anul patru, pare-mi-se, de rând cu încă o poezie a poetului de la Sauca, întitulată "Scrisoare la institut".

Iar la Sauca și la mormântul lui Petru Zadnipru, am fost după facultate. Am mers încolo la un eveniment desfășurat în memoria poetului, unde am imprimat un reportaj pentru televiziunea moldoveneasca de atunci.

Acolo, la baștina scriitorului am aflat mai multe detalii din viața și activitatea lui. Cineva dintre colegii lui spunea, bunăoară, că s-a stins noaptea într-un taxi, în timp ce se întorcea cu alți scriitori de la o întâlnire cu cititorii. Și avea doar 49 de ani.

Tot acolo am aflat că Petru Zadnipru a fost poetul care a crescut poeți. Vasile Romanciuc, spre exemplu, consideră că fără numele lui Zadnipru nici o antologie a poeziei basarabene nu e completă. 

Petru Zadnipru este și scriitorul care în opera sa a pledat pentru valori ce nu pot fi tăgăduite. În amintitul deja eseu "Primul meu redactor" scrie că cel dintâi redactor al său a fost chiar tatăl lui, Ivanaș. "- Iaca, să nu fie cu bănat, că nu-ți știu numele, dar dacă-i la o adică, apoi eu i-am fost redactor băietului meu". Și în "Scrisoare la institut" eroul liric al poemului, o mamă, amintește institutului unde-și făcea studiile feciorul ei "Cu atâtea fete și băieți / L-ai îndreptat pe drum de soare / Și cât era să-l mai înveți / Să scrie mamei o scrisoare?" Iar vestita strofă "Moldovenii când se strâng / Și-n petreceri se avântă, / La un colț de masă plâng, / La alt colț de masă cântă" din altă poezie a lui Zadnipru, rămâne un cântec veșnic, un imn care ne reprezintă pe noi, românii basarabeni.

Apropo, în cadrul întâlnirii cu scriitorii din 1 noiembrie 1970 am obținut autografe și de la alți autori. Sunt ani buni de atunci - peste 50 - dar nu pot fi uitați.