LA ORA 9 (21) RODICA MERGEA  ÎN PĂTUCUL EI SĂ CREACĂ MARE

Acum, în ajun de Revelion, descopăr pe facebook mai multe fotografii cu fiică-mea, pe care le-am plasat în spațiul virtual, probabil, tot în ajun de un An Nou. La ora 9 (21), scriam eu atunci, Rodica mergea în pătucul ei să crească mare. Dar existau și niște excepții, ca în cazul din această primă poză. 

Mai erau trei ore până la schimbarea anilor.

S-au scurs mulți ani de atunci. Rodica a crescut și-i educă în prezent pe nepoțeii Magdalena și Doru. A rămas, însă, același copil multașteptat.

ORI FACEM ORDINE ÎN ACEASTĂ ȚARA, ORI SĂ INVITĂM STREINII SĂ NE AJUTE S-O FACEM

Sunt rare cazurile când răspund la întrebarea Facebook-ulu "La ce te gândești, Pavel? Postările ce le fac în spațiul virtual sunt, mai mult, niște observații de-ale mele care se referă la ceva ieșit din comun, de cele mai multe ori, la ceva ce nu-mi place, ce mă supără pe mine, dar și pe multă altă lume. Și mă pomenesc uneori în situația când mă întreb dacă fac bine ceea ce fac și dacă, nu cumva, displace ceea ce scriu, sau, și mai mult, mă pomenesc cu niște dușmani.

Azi mă gândesc la ceea ce le scapă parlamentarilor noștri si nu numai lor. Realizez că aceștia ar trebui să se trezească și să pună la cale viața noastră altfel decât ne-a servit-o cei ce au stăpânit până acum Puterea. Pentru ca se apropie alegerile locale, iar parlamentarii ar trebui să se gândească la ele. Adică să revină la unele legi și să le rectifice astfel ca să nu avem situații de genul celora cu care ne confruntăm în prezent. 

Bunăoară, de ce Comisia Electorală Centrală (CEC) permite lui Grigorișin, spre exemplu, care nu vorbește și nici nu vrea să vorbească limba oficială a Republicii Moldova, să candideze la funcția de primar? Permite legislația asemenea abateri de la normalitate, ori CEC-ul nu-și îndeplinește onest obligațiunile? Dacă legea permite, să fie modificată astfel ca Grigorișin să nu aibă dreptul să candideze până nu va fi în stare să conducă o ședință de lucru cu subalternii în limba oficială a Republicii Moldova. Dacă CEC-ul nu poate să interzică înregistrarea persoanelor ce nu vorbesc româna în calitate de candidați la primărie, să se modifice legea pentru a obliga această structură să schimbe starea lucrurilor. 

Sau, de ce o oarecare Marina Tauber, care nu a locuit la Bălți și la Jora, unde a fost primar, poate urgent sa obțină viză de reședință ca să candideze la aceeași funcție de primar al orașului Bălți? Dacă-i permite legea, să fie schimbată, deoarece nu are ce căuta o persoană venită de pe aiurea la cârma unei primării. 

Am impresia că legiuitorii cred că într-un oraș cu o populație de circa 130 mii de cetățeni nu există persoane demne de a candida? Hai să fim serioși! Ori facem ordine în această țară, ori să invităm streinii să ne-o facă.

P.S. Aflu azi că recent Parlamentul RM a modificat unele prevederi ale Codului Electoral. Nu sunt la curent dacă s-a modificat și stipulările care se referă la cele menționate mai sus.

CÂTE POSTURI RADIO ȘI TV DE LIMBA ROMÂNĂ ACTIVEAZĂ ÎN FEDERAȚIA RUSĂ? SAU FUGARUL SOR ATACĂ CAPITALA DE NORD

Nu știu cum e în alte localități din republică, dar la Bălți fugarul Șor își dorește primăria. Dovadă sunt doar câteva corturi instalate chiar în centrul urbei, unde șoriștii fac propagandă mincinoasă. Promit "CHIAR ACUM” pensie minimă de 4000 de lei și salarii duble pentru profesori și medici. Presupunem că s-ar putea să se țină de cuvânt cândva, dar CHIAR ACUM pare mincinos.

Iată de ce decizia CSE de a suspenda posturile soriste de televiziune e necesar să fie susținută. Dar s-a acționat cu jumătate de măsură. Ele se cer închise pentru totdeauna. Și nu doar cele ce aparțin fugarului Șor. Și nu doar posturile TV. Există încă zeci de posturi radio, ziare, buletine, alte ediții periodice de limbă rusă, care activează în dauna dezvoltării și apropierii RM de România și a Uniunii Europene.

Acestea trebuie să fie închise cu toată zarva propagandiștilor pro-ruși despre încălcarea drepturilor cetățenilor vorbitori de limba rusă. Ei ar face bine să se întrebe câte posturi TV sau de radio de limbă română activează în Federația Rusă?

Iar partidul lui Șor și alte formațiuni pro-ruse nu au ce căuta pe eșichierul politic al Republicii Moldova.

O PIESA A DRAMATURGULUI BELARUS ALEXEI DUDAREV,  MONTATĂ LA NAȚIONALUL BĂLȚEAN DE MIHAI VOLONTIR

În anii 80 ai secolului trecut era o onoare să publici ceva în unicul și principalul cotidian al republicii, "Moldova Socialistă". Iar despre teatrul din Balți, care încă nu avea statut de Național, se scria puțin. 

Tot în acea perioadă am încercat să-mi expun opinia despre un spectacol de forță al trupei bălțene. E vorba despre "Amurg", un spectacol montat de și cu participarea Marelui Mihai Volontir după piesa dramaturgului belarus Alexei Dudarev. Pe scenă au evoluat doar trei actori: Mihai Volontir, Eufrosinia Dobândă-Volontir și Mihai Grecu. Dar țin minte și astăzi o vorbă înțeleaptă rostită de eroul lui Mihai Volontir, Vasil. E, de fapt, o replică adresată personajului jucat de Mihai Grecu, Michita, poreclit și Gastrită: "Soarele îi încălzește și pe cei buni, și pe cei răi, și pe cei de două feluri".

Dacă nu mă înșală memoria, tot cam în aceiași perioadă și tot în "Moldova Socialistă" am publicat și un crochiu despre Iulian Codău, unul din primii actori ai teatrului bălțean. Încă nu avea titlul "Artist Emerit", iar presa republicană se cam zgârcea să publice câteva rânduri despre el. Redactorii ziarelor editate la Chișinău nu îndrăzneau să încalce o dispoziție a unui sus pus, care nu-l suferea pe Codău pentru tot adevărul ce-l scotea la iveală. 

Eu, însă, am îndrăznit să scriu un crochiu și să-l trimit la redacția cotidianului CC al PC al Moldovei. Astfel în numărul din 4 iunie 1989 la rubrica "Profiluri" a apărut materialul despre Iulian Codău întitulat "Toamna de aur a unui actor". Riscul cel mare a fost a poetului și publicistului Serafim Belicov, care activa la acel moment în respectiva redacție și care a aprobat publicarea crochiului meu.

UN "BOSCHETAR" ȘI-A SĂRBĂTORIT ZIUA DE NAȘTERE PE SCENA TEATRULUI NAȚIONAL "VASILE ALECSANDRI" DIN ORAȘUL BĂLȚI

În prima decadă a lui brumar, actorul bălțean Constantin Stavrat și-a sărbătorit ziua de naștere. A marcat-o, în prezența unei săli pline cu spectatori, pe scena Teatrului Național "Vasile Alecsandri" din Bălți, căruia i-a consacrat 37 ani de activitate din cei 65 împliniți pe 10 noiembrie.

A fost în scenă în unul din cele trei roluri – toate principale – din spectacolul “Promit solemn”, evoluând alături de actrițele Ina Ilașciuc și Angela Rotaru.

E o comedie cu substrat tragic despre cum se orientează în această viață complicată trei categorii de concetățeni, generații, dacă vreți. O comedie despre dragostea dintre un boschetar care îşi propune să înceapă viaţa de la zero şi o femeie de succes. Dar și despre cum vede această relație și viața, în general, fiica funcționarei îndrăgostite.

Spectacolul te face să râzi, dar și să scapi niște lacrimi în anumite momente. Iată de ce vă sfătui să-l priviți.

La spectacol au fost prezenți cu amintiri frumoase din studenție și sincere urări de bine, colegi de facultate ai sărbătoritului, precum și reprezentanți ai Colegiului de Arte din Soroca, pe care l-a absolvit până la facultate Constantin Stavrat.

LA MULȚI ANI, MAESTRE!

ÎN ACEASTĂ TOAMNĂ CORLĂTENI-UL MEU A FOST MAI MÂNDRU CA ÎN ALȚI ANI ȘI A CULES ÎN VOIE STRUGURII DULCI ȘI MUSTOȘI

Am tot întins-o cu scrierea acestor rânduri până la momentul când, iată că și la nordul republicii au fost recoltați strugurii iar mustul clocotind a fost depozitat în balercile din beci. 

Zic, am întins-o într-un fel intenționat, deoarece subiectul de astăzi e despre vița de vie și fructul ei, despre culesul și strivirea strugurilor, despre cât de săritori în ajutor sunt rudele și vecinii la momentul când vine vremea culesului poamei. Iar momentul la care mă refer s-a întâmplat nu mult după ziua Crucii, așa cum se obișnuiește să fie culeasă poama în satul unde m-am născut.

Mai mândru ca în alți ani, Colrăteni-ul meu, așa cum îl vedeți în poza de mai sus, a muncit în voie la strânsul roadei. Timpul a ținut cu el. Cu noi, adică. Pentru că și eu, atunci când vine vremea culesului, mă fac în fiecare an agricultor. Iată și niște argumente fotografice.

Am întârziat cu publicarea acestor rânduri și din alte motive. Mi-am zis că trebuie s-o fac cât mai aproape de Hramul satului. Pentru că e ultimul Hram din fiecare toamnă, de Sfinții Arhangheli Mihail și Gavriil. După care creștinii intră în postul de Crăciun. Și după care, cam toate lucrările din câmp sunt încheiate.

Iată că o fac la început de noiembrie, dar de hram voi merge în sat să gustăm tulburelul. Și să ne urăm pace, sănătate, dragoste și belșug în toate.

TROTINETA MAGDALENEI ȘI CĂRUCIORUL MEU DE ALTĂDATĂ

Am întâlnit zilele trecute undeva pe internet această poză, în care o văd pe nepoțica Magdalena. Bănuiesc că s-a bucurat mult când părinții i-au cumpărat această trotinetă. Pentru că mai țin minte câtă bucurie aveam eu în copilăria mea când mă vedeam "conducând" pe ulițele satului un fel deosebit de "trotinetă". 

Alergam ca toți copiii, dar cu un altfel de cărucior: un cerc de la plita unde, vara mama făcea mâncare, cerc care luneca pe o urechiușă creată din sârmă tare. Se îneca în colbul de pe uliță, dar înainta cu îndrăzneală. Și conduceam uneori această "mașină" până pe malul Răutului sau chiar până în Ponoară. Unde-i găseam bucuroși și fericiți pe băiețandrii din vecinătatea casei noastre sau chiar din altă mahala.

Nepoțica trăiește în alt secol și în alte condiții. Iată de ce căruciorul ei este altul. Iar bucuria ei este și a mea.

SPICUIRI DIN SPECTACOL: “SCOALĂ-TE DE PE LOCUL TĂU SĂ MĂ AȘEZ EU” ȘI “ÎȚI DAU VOIE SĂ TE MĂRIȚI DE ȘAPTESPREZECE ORI”

Ceea ce am văzut și am ascultat aseară de pe scena Teatrului Național "Vasile Alecsandri" din Bălți, mă impune să încep această relatare cu două fraze care nu pot fi ignorate. Le-am spicuit dintr-un spectacol prezentat în premieră pe 21 octombrie și sună astfel: “Scoală-te de pe locul tău să mă așez eu” și “Îți dau voie să te măriți de 17 ori”.

Sună nu doar ciudat, intrigant, ci și… hazliu. Hazliu în sensul întrebării “Care părinte poate să permită fiicei sale să se mărite tocmai de 17 ori?” Iată că s-a găsit unul. Și nu un oarecare cineva, ci un Papură-Împărat, unul din eroii centrali ai piesei “Sânziana și Pepelea”, scrisă încă în anul 1880 de către Bardul de la Mircești, Vasile Alecsandri, piesă care este, cred eu, foarte actuală și astăzi. Detaliez și precizez că anume această feerie națională în cinci acte a fost înscenată de trupa bălțeană, spectacolul purtând chiar titlul lucrării regelui poeziei.

E un spectacol pentru toată familia, ne anunță afișul. E o drama comică unde binele luptă cu răul. Și unde binele, desigur, învinge răul. Iar Pepelea îl învinge pe Zmeu și o ia de nevastă pe fata împăratului, Sânziana.

E un spectacol colorat, a menționat după căderea cortinei, actrița Onorina Burlacu-Tănase, director general interimar al Naționalului bălțean. A și argumentat calificativul, pe care sper să-l aflați, dacă o să mergeți să priviți spectacolul.

Aplauzele îndelungate ale sălii pline cu spectatori au fost adresate nu doar actorilor, ci și debutantului în regie, tânărului director artistic al teatrului, Pavel Lupăcescu. Tot el a interpretat unul din rolurile de bază ale reprezentației.

În spectacol sunt angajați 18 actori, practic întregul colectiv de creație. Alături de veteranii teatrului, Ion Marcoci, Anatol Răcilă, Eufrosinia Capmare, Constantin Stavrat, Anișoara Țăruș, etc, au evoluat actori din generația mai tânără. Iar rolurile principale, cele ale lui Pepelea și Sânziana au fost interpretate de Sergiu Chiaburu și Natalia Lupăcescu. Scenografia aparține lui Adrian Suruceanu, iar muzica pentru spectacol a fost creată de Ghenadie Eni.

* * *

Administrația teatrului a anunțat că pe 26 octombrie Naționalul “Vasile Alecsandri” din Bălți va găzdui trupa Teatrului “Victor Ion Popa” din Bârlad, Romania, cu spectacolul “O noapte furtunoasă” după I. L. Caragiale. Două zile mai târziu, pe 28 octombrie, scena bălțeană va găzdui trupa Teatrului municipal din Suceava, România, “Matei Vișniec” cu spectacolul “Pisici 2”. Acestea fac parte din cadrul primi ediții a Festivalului "Onor Teatrului Românesc", care presupune un schimb de spectacole prezentate de Naționalul bălțean pe scenele din dreapta Prutului și reprezentații jucate pe scena din Bălți de către trupele teatrelor românești din Deva, Bârlad și Suceava.

ERA VREMEA CIREȘELOR ALBE, IAR MAGDALENA UMBLA DESCULȚĂ PRIN CURTEA PE CARE AM CUTREIERAT-O CÂNDVA ȘI EU

Ca să înțelegeți mai bine ce-mi doresc să spun prin titlul de mai sus, vă îndemn, dragi prieteni, să priviți acest video. Suntem eu și nepoțica, în curtea casei părintești, aflați chiar sub un cireș cu fructe albe și dulci, dulci. Că eram amândoi pofticioși de cireșe albe, nici vorbă să fie. Magdalena, însă, m-a uimit că și-a lăsat încălțările, călcând desculță prin țărâna deja bătătorită a livezii. Cum alergam și eu tot pe acolo în copilăria mea.

Cireșele dulci și albe, cum erau, ne-a pus pe vorbă și ne-a apropiat mult. Fără s-o întreb de ce umblă desculță, aflu de la nepoțică că-i mai ușor să mergi fără încălțări și-i mai sănătos, cum i-a spus chiar maica-sa. 

Iar pisoiul a impresionat-o și el, că tare voia să pătrundă în casă. Dar i-au zis stăpânii gospodăriei să nu-i permită să intre și nepoțica a găsit că-i tocmai momentul să se joace cu el. Chiar pe prag.

Doruțu, flăcău și el în a patra lună de la naștere, nu-l lăsa pe taică-său să se plictisească. Îl ținea strâns de brațe să nu-l scape undeva de unul singur. Dar privirea-i tot spre cireșe albe ori spre pisoi și-o îndreaptă. 

Că nu mai fusese până atunci în această curte, era, parcă, floare la ureche. Și o ținea pe-a lui. S-a și dumerit că e bine la țară, dar mai ales în satul și în curtea care mai păstrează urmele bunicului său.

Acum cireșele s-au trecut. Iată că și strugurii au fost culeși.  Iar pe pervazul unei ferestre din apartamentul bunelului se coc niște gutui, crescute tot la Corlăteni.

Între timp Magdalena s-a pricopsit cu o trotinetă și o fugărește când îi permite vremea. Dorel crește și începe să viseze cireșe albe. Iar bunelul și-a pus "lampă la fereastră/ pentru toată iarna noastră" ca să-și potolească dorul. Dorul de Magdalena, de Doru, de Rodica și de Sandu. Un dor care nu are margini.

"PĂCALĂ PUNE PUNCT VICLENIEI, MINCIUNII ȘI IPOCRIZIEI PRIN UMORUL ȘI ISTEȚIMEA SA ASCUNSĂ SUB O MASCĂ DE NAIVITATE ȘI SIMPLITATE"

„Păcală” a ajuns la Bălți. A parcurs o distanță de circa 500 kilometri ca să urce pe scena Teatrului Național „Vasile Alecsandri” din capitala de nord a Republicii Moldova. Este spectacolul Teatrului de Artă din Deva, județul Hunedoara, România, actorii căruia, pentru prima data în istoria instituției, s-au deplasat la Bălți, prezentându-se în fața spectatorului din partea locului în seara zilei de azi, 16 octombrie.

E o “comedie de moravuri, o satiră la adresa lumii satului românesc, în care viciile sunt amplificate și scoase în evidență”, afirmă scriitoarea Irina Nechit, referindu-se la același spectacol prezentat o zi mai devreme la Chișinău. E un spectacol montat de Mihai Panaitescu după piesa semnată de Bogdan Radu Ghelu. „Păcală, om umblat, cu școala lumii, erou popular iubit de toată lumea, pune punct vicleniei, minciunii și ipocriziei prin umorul și istețimea sa ascunsă sub o mască de naivitate și simplitate. Fii și tu Păcală alături de actorii Teatrului de Artă Deva!„ ne mai îndeamnă Irina Nechit.

"Păcală" este prima reprezentație din cadrul unui schimb de spectacole a teatrului din Bălți cu instituții de profil din Romania. Pe 26 octombrie scena bălțeană va găzdui trupa teatrului din Bârlad cu spectacolul "O noapte furtunoasă", iar pe 28 octombrie bălțenii vor avea ocazia să privească spectacolul "Pisici 2", în viziunea actorilor din Suceava. Vizitele de răspuns ale bălțenilor la Suceava, Bârlad și Deva se vor produce pe 3, 13 și 20 noiembrie. Ei vor veni în fața spectatorilor din dreapta Prutului cu spectacolul „451 Fahrenheit”.

Deva este, cum spuneam, orașul de reședință al județului Hunedoara din România. Iar la Universitatea din Petroșani, care face parte din județul nominalizat și care se află la o depărtare nu prea mare de Deva, își face studiile o nepoțică de-a mea. Cătălina e o studentă silitoare, din câte am aflat, dar e și o fire cutezătoare. Când are timp liber călătorește prin țară. Dorește să cunoască cât mai bine România. Știu că a fost și la Deva. Nu știu doar dacă a intrat și pe la Teatrul de Artă din localitate. Dar o sfătui mult să meargă la vreun spectacol al trupei de acolo. Să guste din umorul și istețimea lui Păcala, care "pune punct vicleniei, minciunii și ipocriziei". Sper să-i prindă bine în viața asta complicată.

GRIGORIȘIN UMILEȘTE PEDAGOGII ȘI POPULAȚIA ROMÂNEASCĂ A MUNICIPIULUI BĂLȚI, VORBINDU-LE ÎN LIMBA "РУССКОГО МИРА"

O spun din capul locului: Nicolai Grigorișin, primarul de Bălți, votat de 7148 din peste 130 mii de bălțeni cu drept de vot în alegerile locale din 19 decembrie 2021, insistă să participe în scrutinul din anul viitor și să fie reales în calitate de primar. Doar că Grigorișin nu realizează că nu e persoana potrivită pentru această funcție, după ce s-a umilit în fața ambasadorilor Japoniei și SUA, care au vorbit la Bălți în limba oficială a Republici Moldova, el rostind ceva doar în limba rusă.

Chiar nu știu de ce nu are remușcări, acest Grigorișin, atunci când apare în fața medicilor, pedagogilor sau a oamenilor de artă din partea loculului, ca să vorbească în limba rusă. O face fără rușine știind că are în față un public inteligent, dar mai ales că a promis acum câțiva ani să studieze limba română.

El mereu rămâne fără remușcări și regrete. Cum a procedat recent, apărând în fața angajaților din domeniul învățământului, ca să premieze învingătorii concursului municipal "Profesorul anului 2022" și să-i felicite cu ocazia Zilei profesionale a lucrătorilor din domeniul învățământului.

Cunoscându-i feleșagul, îl întreb și pe această cale dacă nu-i este rușine să apeleze la ajutorul unor traducători atunci când asculta pe cineva care vorbește în română ca să ia cuvântul și el în limba oficială a Federației Ruse. Știu că răspunsul la întrebarea mea e cunoscut: asemenea personaje cum este Grigorișin nu au rușine. Altfel nu ar candida la o funcție care necesită cunoașterea limbii oficiale a Republicii Moldova.  Că obrazul lui Grigorișin este prea gros o spune și acest spot publicitar afișat pe străzile orașului cu o populație majoritară de origine românească de circa 70 la sută.

Mie mi-ar fi rușine, zau! 

(Poze preluate de pe internet)

UN SFAT PENTRU TINERII ȘI DOMNIȘOARELE DIN TROLEIBUZE ȘI AUTOBUZE CU CĂȘTI ÎN URECHI ȘI TELEFOANE ÎN FAȚĂ

Am un sfat pentru tinerii cu căști în urechi și telefoane în față, aflați pe scaunele troleibuzelor și autobuzelor și care se fac a nu vedea că alături stă în picioare o mătușă gârbovită sau un moșulică sprijinit într-o cârjă. Mergeți să vizionați spectacolul „451 Fahrenheit”, montat la Teatrul Național "Vasile Alecsandri" din Bălți pentru ca să învățați bunele manieri: amabilitatea, bună-cuviința și politețea. V-o spun deoarece, se vede, acasă și la școală aceste materii nu le-ați însușit. 

Spectacolul a fost montat după romanul cu același titlu semnat de scriitorul american Ray Bradbury dramatizarea și regia căruia aparțin Irinei Popescu Boieru și lui Radu Ghilaș. Nu cred că merită să vă dezvălui subiectul, el fiind foarte potrivit să-l cunoască nu doar elevii, ci și  și pedagogii lor. Dar și părinții. Voi spune doar ceea ce zice Wikipedia despre acest material: "Romanul prezintă o societate futuristă în care cărțile sunt interzise, iar pompierii au rolul de a găsi și arde cărțile." 

Criticul de teatru Larisa Ungureanu, prezentă la spectacolul din 23 septembrie curent, l-a pus  la dispoziția juriului de preselecție pentru Gala Premiilor UNITEM 2022. A făcut, altfel spus, o propunere. Sper să fie înțeleasă corect de către jurați.

Imaginile din această postare aparțin  Larisei Ungureanu.

 

NU MAI E TATA, NU MAI ESTE PRINTRE NOI MAMA. AU PLECAT SUS, LA DOMNUL, TOȚI CEI 7 COPII AI BUNEILOR NICOLAE ȘI ELISAVETA

Facebook-ul mi-a scos astăzi din arhiva sa o postare mai veche, care merită s-o am la îndemână zilnic, nu doar de Ziua Crucii. Iată de ce am decis să public conținutul ei și în acest blog ca să o pot citi când îmi vine dorul de părinți.

Ieri, de Ziua Crucii, am dat peste unica poza ce o am cu bunelul Nicolae, tatăl părintelui meu. În viață nu l-am putut vedea, deoarece a murit după războiul al doilea mondial, cu câțiva ani înainte de a mă naște eu.

Îmi spunea tata și bătrânii din sat că a fost un adevărat gospodar al timpurilor. Iar tata și toți ceilalți încă șase frați și surori i-au moștenit calitățile.

Nu mai e tata, nu mai este printre noi mama. Au plecat la domnul toți cei 7 copii ai buneilor Nicolae și Elisaveta. Iar ieri, când i-am întâlnit poza postată de mine acum câțiva ani aici, m-am gândit că, de Ziua Crucii, toate aceste neamuri ale mele ar putea să se întâlnească acolo Sus. Cum o făceau deseori când erau în viață. Fără Bunelul și Bunica din partea tatălui.