AZI, ÎNTR-UN TROLEIBUZ DIN BĂLȚI, AM ÎNTÂLNIT-O PE RUSANDA 

Am întâlnit-o astăzi pe Rusanda la Bălți. Pe țărăncuța Rusanda din povestirea lui Ion Druță, "Frunze de Dor". 

Tocmai intrasem în troleibuzul cu numărul 4, care are drum până lângă casa unde locuiesc. Obosit, cu două genți pline cu bunătăți strânse de pe lotul de pământ de la o margine de oraș, m-am așezat repede pe un scaun din spatele troleibuzului. Și fiindcă nu era prea multă lume, m-am făcut comod în tot plinul, punându-mi gențile la picioare, astfel ca să nu încurce altui călător, în caz dacă vine să se așeze pe locul de vizavi.

Iar la următoarea stație în troleibuz a intrat... Rusanda. Și s-a așezat tocmai pe locul liber din fața mea.

M-a uimit simplitatea și frumusețea ei. Ochii, obrajii, buzele, privirea, vestimentația și tot ce ține de prezența ei în imediata apropiere a mea, m-a făcut să mă pierd. Încât nu am observat că ea s-a pomenit și mai stingherită.

Și am intuit că gențile de la picioarele mele o incomodau să se simtă sigură în purtare. Încât am încercat să le trag mai spre mine, cerându-mi scuze de incomoditatea pe care am creat-o. 

Ori să fi fost mai mult o încercare timidă de a intra o vorbă? Nici eu nu am înțeles. Pentru că nu a reacționat în niciun fel la scuzele mele. A tăcut și și-a ascuns zâmbetul de pe față.

A mai intrat un băietan în troleibuz și s-a făcut bine chiar alături, pe scaunul de lângă al ei. Stare care a jenat-o și mai mult. Pentru că de la acel moment și-a aruncat privirea spre sticla mijlocului de transport, contemplând tot ce ieșea în calea lui.

Mi s-a părut forțat acest gest al Rusandei. Doar că nu am înțeles ce o făcea să iasă din realitatea ei firească. Și mă bucuram de frumusețea ei, a ochilor negri și rotunzi, de privirea pe care o arunca peste geamul troleibuzului.

Doar o singură dată am prins-o când și-a întors privirea și spre mine. S-a uitat chiar în ochii mei. Poate că întâmplător, dar mi-am dorit mult să nu fie așa. Pentru că o priveam și eu cu nesaț fără a-i da semn că o simt frumoasă. Și nu știu dacă a observat măcar un moment când o îmbrățișam cu privirea.

La stația Centru s-a ridicat și a coborât. Abia atunci m-am întrebat de unde atâta frumusețe la o femeie de 55-60 de ani. Mai bine zis, m-am convins încă odată că femeile toate sunt frumoase, iar Rusandele de 55-60 de ani sunt în fruntea topului.

Să nu fi avut cele două genți pline cu bunătăți de pe ogor, coboram și eu. Îmi făceam drum pe jos prin centrul urbei, că nu e atât de departe blocul unde locuiesc. Și poate intram în vorbă. Mai știi? Îmi spunea, sper, când va merge iar la lotul ei de pământ. Să ne întâlnim din nou în troleibuz.

Când să cobor și eu mă prinde o teamă înverșunată. Dar dacă nu era ea? Dacă cea care a coborât din troleibuz chiar în centrul orașului nu era Rusanda lui Ion Druță? Dacă este fiica sau soția unui ucrainean, care luptă în aceste zile pentru a scăpa țara în care s-au născut de fascismul rusesc? Dacă e, pur și simplu, o doamnă din Mariupol, care s-a refugiat la Bălți. Că nu am mai văzut-o până astăzi. 

Această temere mi-a sugerat o altă întrebare, la care nu știu dacă voi găsi cândva răspuns. Dacă nu e Rusanda lui Ion Druță, de unde, atunci, timiditatea și rușinea din obrajii condrumeței mele? Care a coborât din troleibuz fără, măcar, să-mi dea voie să o privesc în ochi.

Seara, înainte de somn, l-am căutat pe Ion Druță în biblioteca mea. Și am deschis “Frunze de dor”: 

“-Știi ce, bade Gheorghe... am sa-ți dau un băț. 

- Ce să fac cu dânsul? 

- D-apoi să te duci acasă, nu vezi ce-i întuneric!”

PE SCENA  NAȚIONALULUI BĂLȚEAN S-A JUCAT SPECTACOLUL "ENIGMA TEATRULUI", APLAUDAT DE ÎNTREGUL GUVERN AL RM

O spun din capul locului: nu am fost prezent la această întâlnire. Nici, măcar, la spectacolul "Enigma teatrului", despre care se zice că este un documentar ce reprezintă generația de aur a Teatrului Național "Vasile Alecsandri" din Bălți. Dar nu pot trece indiferent pe lângă o postare de pe facebook despre vizita cabinetului de miniștri la această instituție de cultură prestigioasă din republică. Pentru că întregul executiv al RM a venit să se întâlnească cu angajații teatrului pentru a înțelege din surse sigure și convingătoare care sunt problemele instituției și ce le lipsește actorilor bălțeni pentru a atinge din nou culmile predecesorilor lor. Că până și actualul primar, ales în post cu un număr rușinos de voturi și care nu vorbește limba română, a ajuns să-i aplaude pe actorii teatrului bălțean, deși  nu l-a prea văzut lumea s-o facă anterior.

Repet, nu aș fi trecut indiferent pe lângă postarea despre vizita întregului cabinet de miniștri la teatrul din Bălți, dacă asemenea deplasări s-ar fi întâmplat nu pentru prima dată. E o premieră pentru executivul republican, dar e o premieră și pentru Naționalul "Vasile Alecsandri" din Bălți. Este o premieră și pentru tânăra director general interimar al instituției, Onorina Tănase-Burlacu. Timp de peste cinci decenii, de când locuiesc la Bălți, nici unul din conducătorii instituției nu a izbutit să aducă la vreun spectacol tot cabinetul de miniștri al RM. Actualului director general interimar i-a reușit. E un semn bun pentru Bălți. Și pentru Teatrul Național "Vasile Alecsandri". Pentru întreaga artă teatrală.

În cadrul vizitei, premierul Natalia Gavriliță a anunțat că teatrul bălțean va primi din partea Guvernului un grant în valoare de un milion de lei pentru procurarea echipamentului modern de lumini și sunet. Șefa Executivului a specificat că asemenea investiții vor fi realizate pentru prima dată în ultimii 15 ani și că perioada următoare va fi una a investițiilor și modernizării, iar autoritățile vor identifica în continuare noi resurse pentru a oferi instituțiilor culturale cât mai multe posibilități de dezvoltare.

Ziceam că e și meritul tinerei director general interimar, Onorina Tănase-Burlacu, că un teatru din provincie s-a pomenit cu Guvernul în ușa. Or clădirea teatrului, care, se pare, că este cea mai frumoasă și impunătoare dintre toate câte le are RM, necesită deja reparații. În plus, e nevoie de investiții pentru completarea trupei cu actori noi. Există probleme ce țin de termoficarea încăperilor teatrului în perioada rece a anului. Toate aceste și alte probleme sunt permanent în vizorul administrației teatrului, care caută soluții cât mai eficiente și mai puțin costisitoare.

Întâlnirea s-a produs pe 6 iulie curent, când Cabinetul de Miniștri s-a întrunit la Bălți. Au fost adoptate mai multe hotărâri de Guvern privind soluționarea unor probleme importante pentru capitala de nord. După o perioadă îndelungată de discuții, Cabinetul de Miniștri a aprobat și un proiect de lege privind statutul orașului Bălți, proiect care urmează să fie votat și în Parlament. 

(Pozele sunt preluate de pe Facebook)

 

ŞTEFANE, MĂRIA TA, TU LA BĂLŢI TE URCI, AU BA?

Ați știut că înainte de a fi instalat pe soclu, monumentul lui Ștefan cel Mare și Sfânt din Bălți, a fost supus sechestrului? Mă crucesc și eu, chiar dacă am scris și am publicat un material la această tema încă în primăvara lui 2004. Îl puteți lectura și Dumneavoastră.

Chipul din bronz al lui Ştefan cel Mare şi Sfânt care urmează să fie istalat pe soclul de la Bălţi se află sub sechestru de la finele lunii martie

La 17 aprilie s-a împlinit un an de la momentul când în municipiul Bălţi a fost sfinţit locul unde urmează să fie înălţat monumentul lui Ştefan cel Mare şi Sfânt. Evenimentul s-a produs în Piaţa Independenţiei a urbei, la câţiva zeci de paşi de la intrarea în sediul actualei primării, în incinta căruia la acel moment se mai aflau administraţiile Prefecturii şi a Consiliului judeţean Bălţi. În prezenţa unui număr nu prea mare de martori întâmplători şi a unor funcţionari publici, doi preoţi de la Catedrala „Sfântul Nicolae” din localitate, după încheierea unei rugăciune către Cer, au stropit cu aghiasmă asfaltul încă nedesbătut bine de pe locul unde chiar a doua zi au demarat lucrările de fundaţie pentru edificarea viitorului soclu al monumentului.

În cadrul unui miting improvizat, fostul prefect de Bălţi Pavel Lupăcescu declara atunci că lucrările de construcţie a postamentului viitorului monument, încredinţate unei echipe de specialişti de la SA „Constructorul”, aveau să fie încheiate într-un termen redus iar dezvelirea monumentului urma să aibă loc la 22 mai, dată când bălţenii sărbătoresc Hramul localităţii lor. Tot atunci preşedintele secţiei Bălţi a Uniunii arhitecţilor din R. Moldova, Boris Griţunic, menţiona în cadrul ceremoniei că viitorul monument din Bălţi al Marelui Voievod va fi al doilea după importanţă în ţară, iar primarul Vasile Panciuc afirma că instalarea în Piaţa Independenţei a municipiului Bălţi a monumentului lui Ştefan cel Mare şi Sfânt este un semn de bun augur în procesul de renaştere a R. Moldova.

Împlinirea unui an de la acel eveniment a coincis cu recunoaşterea de către administraţia publică locală că tergiversarea finisării lucrărilor de edificare a monumentului nu este cauzată de întârzierea furnizării blocurilor de piatră din Cariera Cosăuţi, necesare pentru edificarea postamentului viitorului monument, cum afirma anul trecut ex-prefectul de Bălţi, Pavel Lupăcescu, ci de o altă pricină. În cadrul unei conferinţe de presă prilejuită de încheierea unei stagieri în SUA, primarul de Bălţi, Vasile Panciuc, a făcut lumină în această problemă constatând că soclul monumentului este gata de patru luni dar chipul din bronz al Marelui Voievod nu poate fi instalat pe acesta deoarece este pus sub sechestru.

Potrivit primarului, sigilarea figurii lui Ştefan cel Mare şi Sfânt a fost efectuată de către organele de drept ca urmare a unui conflict apărut între comanditar şi executorul acestuia, sculptorul chişinăuean Gheorghe Postovanu. Şi că neînţelegerea urmează să fie aplanată pe cale juridică, procuratura municipiului Bălţi intentând în acest sens un dosar civil. Şeful administraţiei bălţene menţiona că litigiul a fost iniţiat după ce autorul statuiei a refuzat să dea primăriei Bălţi figura din bronz a Domnitorului pentru a fi instalată pe soclu până la momentul când municipalitatea nu va achita nişte cheltuieli suplimentare în sumă de 385 mii de lei. Panciuc a precizat că a cerut lui Gheorghe Postovanu să ofere Bălţiului statuia spre instalare, deoarece în conformitate cu contractul încheiat de către comanditar şi executor ea aparţine deja municipalităţii. Comanditarul nu mai are datorii faţă de Postovanu achitând integral suma stipulată în contract, iar dacă acesta are pretenţii faţă de Asociaţia obştescă „Demnitate şi Onoare” care a colectat mijloacele financiare necesare pentru edificarea monumentului, poate s-o acţioneze în judcată după dezvelirea monumentului, a mai precizat Vasile Panciuc.

Tot atunci Gheorghe Postovanu, declara că executarea chipului Marelui Voievod a fost finalizată încă la 10 mai trecut, patru zile mai târziu statuia fiind aprobată de o comisie specială a Ministerului Culturii. Deoarece comanditarul a achitat doar 843 mii de lei, iar la confecţionarea statuiei au fost folosite materiale care costă mai scump decăt prevedea devizul de cheltuieli, el nu o va oferi Bălţiului până la momentul când municipalitatea nu va achita diferenţa de bani. El mai susţinea că conflictul dintre cele două părţi s-a iscat graţie implicării în procesul edificării monumentului fostului prefect de Bălţi Pavel Lupăcescu.

La 6 aprile curent, Judecătoria Sectorului Centru al municipiului Chişinău s-a convocat în prima şedinţă înaintând lui Postovanu cererea de chemare în judecată şi fixând continuarea examinării cauzei pentru data de 4 mai. Potrivit lui Octavian Mahu, şef al Secţiei juridice a prmăriei Bălţi, statuia lui Ştefan cel Mare şi Sfânt care urmează să fie instalată pe soclul de la Bălţi, se află întradevăr sub sechestru de la finele lunii martie, între timp mai suferind şi unele deteriorări. După convorbirea pe care a avut-o cu Gheorghe Postovanu, acesta ar fi dispus să transmită statuia constructorilor monumentului de la Bălţi, pentru a fi instalată în zilele apropiate pe soclu. Transportarea monumentului la Bălţi ar putea să aibă loc, spune Octavian Mahu, până la pronunţarea deciziei de către instanţa de judecată. Toate pretenţiile materiale pe care le are autorul sculpturii faţă de comanditar ar putea fi soluţionate pe cale juridică după dezvelirea monumentului.

Indiferent de ce va decide la 4 mai instanţa, problemele ce ţin de edificarea monumentului de la Bălţi şi asupra cărora s-a făcut lumină doar în ajunul Sfintelor Paşti, au bulversat deja opinia publică din urbe şi din republică şi au oferit prilejul apariţiei unor zvonuri neplăcute pentru actuala administraţie bălţeană. Primarul Vasile Panciuc a încercat să infirme vorbele răspândite de gurile rele precum că dânsul este împotriva inaugurării monumentului din capitala de nord a ţării. El afirma că în calitatea sa de şef al executivului bălţean a reuşit deja să dezvelească la Bălţi bustul lui Vasile Alecsandri din preajma Teatrului Naţional care poartă numele Bardului de la Mirceşti şi pe cel al Cobzarului literaturi ucrainene Taras Şevcenko în unul din cele mai frumoase scuaruri din localitate. Ce nu ar vorbi lumea şi ce nu ar declara unele forţe politice, monumentul lui Ştefan ce Mare şi Sfânt mai devreme sau mai târziu va fi inaugurat. Mai ales că edificarea lui se face nu doar pe banii publici alocaţi de la buget, ci şi din cei adunaţi mână de la mână de la locuitorii municipiului şi a localităţilor din fostul judeţ Bălţi, susţinea sursa citată.

Primarul Vasile Panciuc nu a numit deocamdată o zi concretă când ar putea avea loc dezvelirea monumentului, considerând că municipalitatea a făcut tot posibilul pentru a grăbi acest eveniment şi că în prezent a venit timpul ca acţiuni energice în acest scop să fie întreprinse de organele de drept. Dar bălţenii cred că evenimentul se va produce la 22 mai curent, când locuitorii oraşului Bălţi vor serba Hramul localităţii şi al Catedralei „Sfântul Nicolae”. Inaugurarea monumentului ar mai putea avea loc şi la 2 iulie, când se vor împlini 500 de ani de la trecerea în eternitate a Domnitorului Moldovei, ori chiar şi cu o altă ocazie de până la finele Anului lui Ştefan cel Mare şi Sfânt.

În iulie trecut autorul proiectului şi chipului din bronz al Voievodului, Gheorghe Postovanu, afirma că nu cunoaşte adevăratele cauze asle tergiversării montării soclului viitorului monument de la Bălţi. În opinia acestuia blocurile de piatră de la Cariera Cosăuţi puteau fi aduse la şantier în termenii stabiliţi dacă autorităţile bălţene ar fi fost mai insistente şi ar fi achitat la momentul cuvenit extragerea lor. De tergiversarea montării monumentului lui Ştefan cel Mare şi Sfânt la Bălţi este vinovată o singură persoană şi bălţenii cunosc cine este această persoană. Tot ea a insistat asupra schimbării instalării monumentului nemijlocit în faţa clădirii fostului Consiliu judeţean, mult mai nepotrivit decât cel prevăzut iniţial de către proiect, a mai subliniat Gheorghe Postovanu, trecând sub tăcere numele respectivei persoane.

În altă ordine de idei, ziarul independent de expresie rusă „S. P.” scria în luna mai a anului trecut că decizia de a edifica monumentul lui Ştefan cel Mare şi Sfânt pe locul aflat la doar 30 metri de la intrarea în clădirea Consiliului judeţean a fost adoptată într-un cerc restrâns. Acest loc este nereuşit şi din punctul de vedere că participanţii unor eventuale mitinguri, demonstraţii şi alte acţiuni, nu trebuie să se adune atât de aproape de sediul administraţiei publice locale. Alegerea acestui loc pentru ridicarea monumentului nu este întâmplătoare, ea având conotaţii politice şi urmărind anumite scopuri, susţinea săptămânalul „S. P.” Potrivit acestuia, amplasarea monumentului Marelui Voievod în respectivul loc este un semnal şi o preîntâmpinare a partidului de guvernământ că „e pe ducă” şi că acesta se va întoarce la putere „ doar împreună cu naţional-radicalii.”

De menţionat că figura din bronz a Domnitorului are o înălţime de circa şase metri, ea urmând să fie montată pe un postament cu înălţimea de circa cinci metri. O decizie privind edificarea monumentului a fost adoptată de Guvernul Republicii Moldova încă pe timpurile când şef al cabinetului de miniştri era Ion Sturza.

Pavel Dumbrăveanu

“Accente Libere” din 22 aprilie 2004

EI AU URMĂRIT SCOPUL SĂ SPUNĂ LUMII CĂ BĂLȚI, CARE PRIMUL A VOTAT ÎN 1918 UNIREA, ESTE UN ORAȘ CU POPULAȚIE PREPONDERENT RUSEASCĂ

Pe 2 iulie 2013, la Bălți s-a pus temelia venirii în acest oraș românesc din nordul Basarabiei, a "Partidului Nostru". Altfel spus, în acea zi, în parcul central al urbei, s-a instalat piatra de temelie a unui monument în memoria legendarului artist rus Vladimir Vâsoțki.

Primăria bălțeană în acel an era condusă de către comuniști, care, probabil, nici nu și-au dat seama ce fac când au acceptat propunerea omului de afacere de atunci, Renato Usatâi, de a-l aduce pe Vâsoțki în centrul Bălți-ului. Plus că această propunere a fost acceptată și susținută de PCRM-ul lui Vladimir Voronin, în special de către deputatul  Vladimir Vitiuk, fost lider al comuniștilor bălțeni. Și că la festivitatea de instalare a pietrei de temelie, Renato Usatâi l-a adus din Federația Rusă pe Nikita Vâsoțki, feciorul bardului rus.

În cadrul evenimentului desfășurat chiar la locul unde avea să fie construit un întreg complex arhitectural, a vorbit mai multă lume, dar și fiul regretatului artist rus. El a apreciat înalt proiectul viitorului monument și a mulțumit autorităților bălțene precum și lui Renato Usatâi, pentru contribuția sa la ridicarea lui. "Este un proiect interesant, a fost ales un loc foarte frumos pentru instalarea monumentului şi am încrederea că el se va înscrie foarte firesc aici“, a spus Nikita Vâsoţki. „În acest loc se vor fixa întâlniri, se vor plimba tinere mămici cu cărucioare, aici va fi viață. Cu toate că tata nu mai este de mulți ani în viață, realizez că dacă în Moldova i se pune monument, înseamnă că memoria noastră, memoria dumneavoastră şi dragostea dumneavoastră ni-l întorc pe el. Fie ca acest monument să stea mult timp, să-i bucure pe toţi care-l iubesc şi-l ţin minte pe Vladimir Vâsoţki. Vă mulţumesc mult tuturor care au contribuit la aceasta – orăşenilor, conducerii oraşului, lui Renato Usatîi”, şi-a exprimat convingerea Nikita Vâsoțki, 

Tot în acea zi bălțenii au fost martorii unui concert la aer liber, prezentat de interpreții ruși  Grigorii Leps și Slava. Iar organizatorii evenimentului s-au plimbat pe piața centrală a orașului, fiind fotografiați de către bălțeni. 

În poza de mai sus, pe care am găsit-o undeva în internet, vedem mai multe fețe cunoscute de către bălțeni, dar pentru altă lume - nu prea. Dacă privim de la stânga spre dreapta fotografiei, îl vedem mai întâi pe Octavian Mahu, viceprimar pe atunci apoi și primar interimar de Bălți, Alexandru Usatâi vice-primar de Bălți, apoi deputat în Parlamentul RM, Vladimir Vitiuk, parlamentar în mai multe legislaturi, Nichita Vâsoțki, fiul marelui Vladimir Vâsoțki, și viitorul primar de Bălți Renato Usatâi, pe atunci om de afaceri în Federația Rusă. Poza a fost făcută în aceiași zi de 2 iulie 2013.

Mai multă lume din capitala nordului, dar și din alte localități a avut și continuă să aibă o atitudine sceptică față de acest monument. Unii afirmă că pe comuniști nu-i interesează memoria și opera lui Vladimir Vâsoțki. Pentru că nici nu i-o cunosc, iar unele creații ale marelui Vâsoțki bat chiar în comuniști. Ucraineanul Vasilii Panciuk, că el era atunci primar, și toată camarila comunistă, a urmărit un cu totul alt scop decât proslăvirea creației marelui artist. De fapt, ei au vrut să spună lumii că Bălți-ul, care în anul 1918 primul a votat Unirea cu România, este un oraș cu o populație preponderent rusească, afirmau alți analiști.

„Eu mă închin în faţa talentului lui Vâsoţki. L-am cunoscut personal, a fost un poet nemaipomenit, un actor extraordinar, adică a fost un om de teatru, un om de artă, în fața căruia merită să te închini. Dar asta ar fi fost bine venit la ziua oraşului, în ziua de naştere sau a morţii poetului. Și nu la Bălți, ci într-o localitate pe care Vâsoțki, ar fi vizitat-o măcar o singură dată” afirma actorul Anatol Răcilă.

Jurnalistul Ruslan Mihalevski spunea atunci că inaugurarea monumentului lui Vâsoţki a avut o promovare intensă în oraş, întrucât peste tot apăreau panouri publicitare în care se afirma că evenimentul este susţinut de un deputat din partea Partidului comuniştilor. El afirma că este o nedumerire să pui alături partidul comuniștilor și opera marelui Vladimir Vâsoțki, poetul care a vorbit în versuri oamenilor despre libertate şi nedreptatea regimului sovietic. Proiectul are doar conotație de PR politic în favoarea celora cu ideea, afirmă jurnalistul bălțean , potrivit adevărul.ro.

P.S. În cadrul mitingului de punere a pietrei de temelie a viitorului monument al tatălui său, Nikita Vâsoțki a declarat că va reveni la Bălți de câte ori va avea această posibilitate. Doar că vizita lui din 2 iulie 2013 în capitala de nord a Basarabiei a fost prima și ultima. O fi înțeles cine sunt edilii din Bălți.

RECUNOSC CĂ NU AM FOST NICICÂND ÎN COMUNA COTNARI DIN ROMÂNIA, DAR SPER SĂ O VIZITEZ ÎN TIMPUL APROPIAT

Nu cred ca am trecut vreo dată prin comuna Cotnari din România. Cel puțin, la această concluzie am ajuns după ce am consultat harta țării vecine ca să văd unde se află respectiva localitate. Care nu mi-a ieșit nicicând în cale în călătoriile mele ce le-am avut spre Botoșani și Ipotești, apoi, mai târziu, spre Suceava și Putna. Chiar dacă harta arată că unul din drumurile care duc spre aceste locuri sfinte trec prin comuna Cotnari.

Am, însă șansa să ajung în Cotnari, după ce acum ceva timp am făcut cunoștință cu Vasile Crețu, primarul comunei Cotnari. Îl puteți vedea în fotografia de mai sus, aflat, sper vă dați seama unde. Da, s-a întâmplat pe 8 mai curent la Bălți în fața Crucifixului ridicat acum 30 de ani în memoria prizonierilor lagărului din acest oraș. 

Din păcate nu am mai reușit să aflu dacă cineva din locuitorii comunei pe care o conduce sau apropiații săi au trecut prin lagărul din Bălți. Mi-a fost oarecum să-l întreb în situația când l-am văzut alături de mai mulți bălțeni la un parastas oficiat de PS Antonie, Episcop de Bălți a Mitropoliei Basarabiei, pentru pomenirea celor ce au murit în lagărul din Bălți. Dar am intrat în vorbă cu Dumnealui ca și multă altă lume aflată la fața locului. De unde am putut să aflu mai multe amănunte despre cele 11 sate componente ale comunei, despre Podișul Sucevei și Rezervația naturală de interes național "Cătălina Cotnari", despre Podgoria Cotnari, unde cresc soiuri de viță de vie din care se produc renumitele vinuri de Cotnari. Și despre "Grasa de Cotnari" denumit vin domnesc, despre care se spune că doar "voievozii, regii și împărații aveau permisiunea să bea din acea licoare obținută pe baza unor tehnologii distincte în urma coacerii îndelungate a strugurilor".

Vinul ca vinul, dar se cere apreciată, în primul rând, disponibilitatea domnului primar Vasile Crețu de a-i prețui mult pe basarabeni. Ne spunea el atunci că a ajuns la Bălți după ce participase la o întâlnire  cu basarabenii unui sat din raionul Florești. Iar l-a parastas a fost invitat de către Episcopul Antonie. Și a venit. Obosit de mai multe călătorii și bine intenționat de a ne spune că luptă pentru dreptate, pentru Unire. Și ne iubește, ca frați ce suntem.

A invitat mai multă lume la Cotnari. Am avut și eu o invitație. Acum  regret că nu l-am întrebat pe domn primar când se dă la teasc poama ce crește în Podgoria Cotnari.