TROTINETA MAGDALENEI ȘI CĂRUCIORUL MEU DE ALTĂDATĂ

Am întâlnit zilele trecute undeva pe internet această poză, în care o văd pe nepoțica Magdalena. Bănuiesc că s-a bucurat mult când părinții i-au cumpărat această trotinetă. Pentru că mai țin minte câtă bucurie aveam eu în copilăria mea când mă vedeam "conducând" pe ulițele satului un fel deosebit de "trotinetă". 

Alergam ca toți copiii, dar cu un altfel de cărucior: un cerc de la plita unde, vara mama făcea mâncare, cerc care luneca pe o urechiușă creată din sârmă tare. Se îneca în colbul de pe uliță, dar înainta cu îndrăzneală. Și conduceam uneori această "mașină" până pe malul Răutului sau chiar până în Ponoară. Unde-i găseam bucuroși și fericiți pe băiețandrii din vecinătatea casei noastre sau chiar din altă mahala.

Nepoțica trăiește în alt secol și în alte condiții. Iată de ce căruciorul ei este altul. Iar bucuria ei este și a mea.

SPICUIRI DIN SPECTACOL: “SCOALĂ-TE DE PE LOCUL TĂU SĂ MĂ AȘEZ EU” ȘI “ÎȚI DAU VOIE SĂ TE MĂRIȚI DE ȘAPTESPREZECE ORI”

Ceea ce am văzut și am ascultat aseară de pe scena Teatrului Național "Vasile Alecsandri" din Bălți, mă impune să încep această relatare cu două fraze care nu pot fi ignorate. Le-am spicuit dintr-un spectacol prezentat în premieră pe 21 octombrie și sună astfel: “Scoală-te de pe locul tău să mă așez eu” și “Îți dau voie să te măriți de 17 ori”.

Sună nu doar ciudat, intrigant, ci și… hazliu. Hazliu în sensul întrebării “Care părinte poate să permită fiicei sale să se mărite tocmai de 17 ori?” Iată că s-a găsit unul. Și nu un oarecare cineva, ci un Papură-Împărat, unul din eroii centrali ai piesei “Sânziana și Pepelea”, scrisă încă în anul 1880 de către Bardul de la Mircești, Vasile Alecsandri, piesă care este, cred eu, foarte actuală și astăzi. Detaliez și precizez că anume această feerie națională în cinci acte a fost înscenată de trupa bălțeană, spectacolul purtând chiar titlul lucrării regelui poeziei.

E un spectacol pentru toată familia, ne anunță afișul. E o drama comică unde binele luptă cu răul. Și unde binele, desigur, învinge răul. Iar Pepelea îl învinge pe Zmeu și o ia de nevastă pe fata împăratului, Sânziana.

E un spectacol colorat, a menționat după căderea cortinei, actrița Onorina Burlacu-Tănase, director general interimar al Naționalului bălțean. A și argumentat calificativul, pe care sper să-l aflați, dacă o să mergeți să priviți spectacolul.

Aplauzele îndelungate ale sălii pline cu spectatori au fost adresate nu doar actorilor, ci și debutantului în regie, tânărului director artistic al teatrului, Pavel Lupăcescu. Tot el a interpretat unul din rolurile de bază ale reprezentației.

În spectacol sunt angajați 18 actori, practic întregul colectiv de creație. Alături de veteranii teatrului, Ion Marcoci, Anatol Răcilă, Eufrosinia Capmare, Constantin Stavrat, Anișoara Țăruș, etc, au evoluat actori din generația mai tânără. Iar rolurile principale, cele ale lui Pepelea și Sânziana au fost interpretate de Sergiu Chiaburu și Natalia Lupăcescu. Scenografia aparține lui Adrian Suruceanu, iar muzica pentru spectacol a fost creată de Ghenadie Eni.

* * *

Administrația teatrului a anunțat că pe 26 octombrie Naționalul “Vasile Alecsandri” din Bălți va găzdui trupa Teatrului “Victor Ion Popa” din Bârlad, Romania, cu spectacolul “O noapte furtunoasă” după I. L. Caragiale. Două zile mai târziu, pe 28 octombrie, scena bălțeană va găzdui trupa Teatrului municipal din Suceava, România, “Matei Vișniec” cu spectacolul “Pisici 2”. Acestea fac parte din cadrul primi ediții a Festivalului "Onor Teatrului Românesc", care presupune un schimb de spectacole prezentate de Naționalul bălțean pe scenele din dreapta Prutului și reprezentații jucate pe scena din Bălți de către trupele teatrelor românești din Deva, Bârlad și Suceava.

ERA VREMEA CIREȘELOR ALBE, IAR MAGDALENA UMBLA DESCULȚĂ PRIN CURTEA PE CARE AM CUTREIERAT-O CÂNDVA ȘI EU

Ca să înțelegeți mai bine ce-mi doresc să spun prin titlul de mai sus, vă îndemn, dragi prieteni, să priviți acest video. Suntem eu și nepoțica, în curtea casei părintești, aflați chiar sub un cireș cu fructe albe și dulci, dulci. Că eram amândoi pofticioși de cireșe albe, nici vorbă să fie. Magdalena, însă, m-a uimit că și-a lăsat încălțările, călcând desculță prin țărâna deja bătătorită a livezii. Cum alergam și eu tot pe acolo în copilăria mea.

Cireșele dulci și albe, cum erau, ne-a pus pe vorbă și ne-a apropiat mult. Fără s-o întreb de ce umblă desculță, aflu de la nepoțică că-i mai ușor să mergi fără încălțări și-i mai sănătos, cum i-a spus chiar maica-sa. 

Iar pisoiul a impresionat-o și el, că tare voia să pătrundă în casă. Dar i-au zis stăpânii gospodăriei să nu-i permită să intre și nepoțica a găsit că-i tocmai momentul să se joace cu el. Chiar pe prag.

Doruțu, flăcău și el în a patra lună de la naștere, nu-l lăsa pe taică-său să se plictisească. Îl ținea strâns de brațe să nu-l scape undeva de unul singur. Dar privirea-i tot spre cireșe albe ori spre pisoi și-o îndreaptă. 

Că nu mai fusese până atunci în această curte, era, parcă, floare la ureche. Și o ținea pe-a lui. S-a și dumerit că e bine la țară, dar mai ales în satul și în curtea care mai păstrează urmele bunicului său.

Acum cireșele s-au trecut. Iată că și strugurii au fost culeși.  Iar pe pervazul unei ferestre din apartamentul bunelului se coc niște gutui, crescute tot la Corlăteni.

Între timp Magdalena s-a pricopsit cu o trotinetă și o fugărește când îi permite vremea. Dorel crește și începe să viseze cireșe albe. Iar bunelul și-a pus "lampă la fereastră/ pentru toată iarna noastră" ca să-și potolească dorul. Dorul de Magdalena, de Doru, de Rodica și de Sandu. Un dor care nu are margini.

"PĂCALĂ PUNE PUNCT VICLENIEI, MINCIUNII ȘI IPOCRIZIEI PRIN UMORUL ȘI ISTEȚIMEA SA ASCUNSĂ SUB O MASCĂ DE NAIVITATE ȘI SIMPLITATE"

„Păcală” a ajuns la Bălți. A parcurs o distanță de circa 500 kilometri ca să urce pe scena Teatrului Național „Vasile Alecsandri” din capitala de nord a Republicii Moldova. Este spectacolul Teatrului de Artă din Deva, județul Hunedoara, România, actorii căruia, pentru prima data în istoria instituției, s-au deplasat la Bălți, prezentându-se în fața spectatorului din partea locului în seara zilei de azi, 16 octombrie.

E o “comedie de moravuri, o satiră la adresa lumii satului românesc, în care viciile sunt amplificate și scoase în evidență”, afirmă scriitoarea Irina Nechit, referindu-se la același spectacol prezentat o zi mai devreme la Chișinău. E un spectacol montat de Mihai Panaitescu după piesa semnată de Bogdan Radu Ghelu. „Păcală, om umblat, cu școala lumii, erou popular iubit de toată lumea, pune punct vicleniei, minciunii și ipocriziei prin umorul și istețimea sa ascunsă sub o mască de naivitate și simplitate. Fii și tu Păcală alături de actorii Teatrului de Artă Deva!„ ne mai îndeamnă Irina Nechit.

"Păcală" este prima reprezentație din cadrul unui schimb de spectacole a teatrului din Bălți cu instituții de profil din Romania. Pe 26 octombrie scena bălțeană va găzdui trupa teatrului din Bârlad cu spectacolul "O noapte furtunoasă", iar pe 28 octombrie bălțenii vor avea ocazia să privească spectacolul "Pisici 2", în viziunea actorilor din Suceava. Vizitele de răspuns ale bălțenilor la Suceava, Bârlad și Deva se vor produce pe 3, 13 și 20 noiembrie. Ei vor veni în fața spectatorilor din dreapta Prutului cu spectacolul „451 Fahrenheit”.

Deva este, cum spuneam, orașul de reședință al județului Hunedoara din România. Iar la Universitatea din Petroșani, care face parte din județul nominalizat și care se află la o depărtare nu prea mare de Deva, își face studiile o nepoțică de-a mea. Cătălina e o studentă silitoare, din câte am aflat, dar e și o fire cutezătoare. Când are timp liber călătorește prin țară. Dorește să cunoască cât mai bine România. Știu că a fost și la Deva. Nu știu doar dacă a intrat și pe la Teatrul de Artă din localitate. Dar o sfătui mult să meargă la vreun spectacol al trupei de acolo. Să guste din umorul și istețimea lui Păcala, care "pune punct vicleniei, minciunii și ipocriziei". Sper să-i prindă bine în viața asta complicată.

GRIGORIȘIN UMILEȘTE PEDAGOGII ȘI POPULAȚIA ROMÂNEASCĂ A MUNICIPIULUI BĂLȚI, VORBINDU-LE ÎN LIMBA "РУССКОГО МИРА"

O spun din capul locului: Nicolai Grigorișin, primarul de Bălți, votat de 7148 din peste 130 mii de bălțeni cu drept de vot în alegerile locale din 19 decembrie 2021, insistă să participe în scrutinul din anul viitor și să fie reales în calitate de primar. Doar că Grigorișin nu realizează că nu e persoana potrivită pentru această funcție, după ce s-a umilit în fața ambasadorilor Japoniei și SUA, care au vorbit la Bălți în limba oficială a Republici Moldova, el rostind ceva doar în limba rusă.

Chiar nu știu de ce nu are remușcări, acest Grigorișin, atunci când apare în fața medicilor, pedagogilor sau a oamenilor de artă din partea loculului, ca să vorbească în limba rusă. O face fără rușine știind că are în față un public inteligent, dar mai ales că a promis acum câțiva ani să studieze limba română.

El mereu rămâne fără remușcări și regrete. Cum a procedat recent, apărând în fața angajaților din domeniul învățământului, ca să premieze învingătorii concursului municipal "Profesorul anului 2022" și să-i felicite cu ocazia Zilei profesionale a lucrătorilor din domeniul învățământului.

Cunoscându-i feleșagul, îl întreb și pe această cale dacă nu-i este rușine să apeleze la ajutorul unor traducători atunci când asculta pe cineva care vorbește în română ca să ia cuvântul și el în limba oficială a Federației Ruse. Știu că răspunsul la întrebarea mea e cunoscut: asemenea personaje cum este Grigorișin nu au rușine. Altfel nu ar candida la o funcție care necesită cunoașterea limbii oficiale a Republicii Moldova.  Că obrazul lui Grigorișin este prea gros o spune și acest spot publicitar afișat pe străzile orașului cu o populație majoritară de origine românească de circa 70 la sută.

Mie mi-ar fi rușine, zau! 

(Poze preluate de pe internet)

UN SFAT PENTRU TINERII ȘI DOMNIȘOARELE DIN TROLEIBUZE ȘI AUTOBUZE CU CĂȘTI ÎN URECHI ȘI TELEFOANE ÎN FAȚĂ

Am un sfat pentru tinerii cu căști în urechi și telefoane în față, aflați pe scaunele troleibuzelor și autobuzelor și care se fac a nu vedea că alături stă în picioare o mătușă gârbovită sau un moșulică sprijinit într-o cârjă. Mergeți să vizionați spectacolul „451 Fahrenheit”, montat la Teatrul Național "Vasile Alecsandri" din Bălți pentru ca să învățați bunele manieri: amabilitatea, bună-cuviința și politețea. V-o spun deoarece, se vede, acasă și la școală aceste materii nu le-ați însușit. 

Spectacolul a fost montat după romanul cu același titlu semnat de scriitorul american Ray Bradbury dramatizarea și regia căruia aparțin Irinei Popescu Boieru și lui Radu Ghilaș. Nu cred că merită să vă dezvălui subiectul, el fiind foarte potrivit să-l cunoască nu doar elevii, ci și  și pedagogii lor. Dar și părinții. Voi spune doar ceea ce zice Wikipedia despre acest material: "Romanul prezintă o societate futuristă în care cărțile sunt interzise, iar pompierii au rolul de a găsi și arde cărțile." 

Criticul de teatru Larisa Ungureanu, prezentă la spectacolul din 23 septembrie curent, l-a pus  la dispoziția juriului de preselecție pentru Gala Premiilor UNITEM 2022. A făcut, altfel spus, o propunere. Sper să fie înțeleasă corect de către jurați.

Imaginile din această postare aparțin  Larisei Ungureanu.