UN "BOSCHETAR" ȘI-A SĂRBĂTORIT ZIUA DE NAȘTERE PE SCENA TEATRULUI NAȚIONAL "VASILE ALECSANDRI" DIN ORAȘUL BĂLȚI

În prima decadă a lui brumar, actorul bălțean Constantin Stavrat și-a sărbătorit ziua de naștere. A marcat-o, în prezența unei săli pline cu spectatori, pe scena Teatrului Național "Vasile Alecsandri" din Bălți, căruia i-a consacrat 37 ani de activitate din cei 65 împliniți pe 10 noiembrie.

A fost în scenă în unul din cele trei roluri – toate principale – din spectacolul “Promit solemn”, evoluând alături de actrițele Ina Ilașciuc și Angela Rotaru.

E o comedie cu substrat tragic despre cum se orientează în această viață complicată trei categorii de concetățeni, generații, dacă vreți. O comedie despre dragostea dintre un boschetar care îşi propune să înceapă viaţa de la zero şi o femeie de succes. Dar și despre cum vede această relație și viața, în general, fiica funcționarei îndrăgostite.

Spectacolul te face să râzi, dar și să scapi niște lacrimi în anumite momente. Iată de ce vă sfătui să-l priviți.

La spectacol au fost prezenți cu amintiri frumoase din studenție și sincere urări de bine, colegi de facultate ai sărbătoritului, precum și reprezentanți ai Colegiului de Arte din Soroca, pe care l-a absolvit până la facultate Constantin Stavrat.

LA MULȚI ANI, MAESTRE!

ÎN ACEASTĂ TOAMNĂ CORLĂTENI-UL MEU A FOST MAI MÂNDRU CA ÎN ALȚI ANI ȘI A CULES ÎN VOIE STRUGURII DULCI ȘI MUSTOȘI

Am tot întins-o cu scrierea acestor rânduri până la momentul când, iată că și la nordul republicii au fost recoltați strugurii iar mustul clocotind a fost depozitat în balercile din beci. 

Zic, am întins-o într-un fel intenționat, deoarece subiectul de astăzi e despre vița de vie și fructul ei, despre culesul și strivirea strugurilor, despre cât de săritori în ajutor sunt rudele și vecinii la momentul când vine vremea culesului poamei. Iar momentul la care mă refer s-a întâmplat nu mult după ziua Crucii, așa cum se obișnuiește să fie culeasă poama în satul unde m-am născut.

Mai mândru ca în alți ani, Colrăteni-ul meu, așa cum îl vedeți în poza de mai sus, a muncit în voie la strânsul roadei. Timpul a ținut cu el. Cu noi, adică. Pentru că și eu, atunci când vine vremea culesului, mă fac în fiecare an agricultor. Iată și niște argumente fotografice.

Am întârziat cu publicarea acestor rânduri și din alte motive. Mi-am zis că trebuie s-o fac cât mai aproape de Hramul satului. Pentru că e ultimul Hram din fiecare toamnă, de Sfinții Arhangheli Mihail și Gavriil. După care creștinii intră în postul de Crăciun. Și după care, cam toate lucrările din câmp sunt încheiate.

Iată că o fac la început de noiembrie, dar de hram voi merge în sat să gustăm tulburelul. Și să ne urăm pace, sănătate, dragoste și belșug în toate.