PODUL CEL CU UN CIREȘ SUB EL A FOST DAT IN EXPLOATARE, DAR NU ȘTIU DACĂ COPACUL CU FRUCTE DULCI ȘI AMARE MAI EXISTĂ

Mass-media a anunțat darea în folosință a podului aflat la intersecția a două drumuri de la ieșirea din nordul orașului Bălți. Un pod blestemat de conducătorii auto doar pentru că s-a aflat în proces de reconstrucție timp de vreo două decenii și ceva. Reconstrucție care a creat mii de probleme persoanelor de la volan aflate în drum spre nordul republicii sau în direcția opusă. Oficial, această construcție, se mai numește Nodul rutier "M5-R6", iar bălțenii i-au zis pod cu barbă.

Potrivit unui comunicat al Administrației de Stat a Drumurilor, finalizarea lucrărilor de reconstrucție a nodului rutier M5 -R6 a permis fluidizarea semnificativă a circulației auto și va consolida legătura dintre nordul și centrul Moldovei. 

Sursa citată precizează că valoarea lucrărilor este de aproximativ 120 298 918.95 lei, bani alocați din mijloacele Fondului Rutier. S-au reparat capital două poduri de încrucișare, fiecare din ele având o lungime de 21.5 metri. Au fost îndeplinite lucrări ce țin de instalarea bordurilor, betonarea suprafețelor, precum și amenajarea rigolelor carosabile și a sistemului de drenaj care facilitează evacuarea apelor pluviale.

În procesul de reparație au fost utilizate peste 6 902 m3 de beton și 5 278 tone de mixtură de asfalt. S-au instalat 85 indicatoare rutiere suplimentate cu 1783 m2 de marcaj rutier.

În cadrul proiectului au fost construite accese laterale și amenajate aproximativ 1 446 metri liniari de trotuare.

Sub pod, în interiorul celor două segmente de tunel, există o poiană, ca să-i zic cumva. Unde vara e multă verdeață: iarbă, tufari și copaci.  Acum câțiva ani, când mergeam pe jos spre grădina ce o am la o margine de oraș, o luam pe sub pod că-i mai aproape, cu mai multă umbră și mai interesant. Undeva, în mijlocul acestei zone, am descoperit cândva un cireș. Un copac cu fructe negre și amare, cum mâncam pe săturate doar în copilărie la bunelul Luca din Tătărăuca Nouă. 

Iar recent, de Crăciun, în drum spre Corlăteni, trecând pe sub acest pod, mi-am amintit de cireșul cu fructe amare. Doar că din autobuz nu am putut să-l văd. Teamă mi-i să nu-l strivit ultimele lucrări de reconstrucție. 

(Poze preluate din internet)

 

 

ÎN TOAMNA CÂND S-A NĂSCUT ȘI A MURIT GABRIELA, AVEAM APROXIMATIV VÂRSTA PE CARE AR FI ÎMPLINIT-O EA RECENT

Nu pot să cred, dar așa este. Gabriela, prima mea fiică, pe care am așteptat-o să se nască șase ani și ceva, ar fi împlinit în toamna anului curent 38 de ani. Doar că a existat în această viață  numai... două zile. Și-a dat sufletul în maternitate din vina medicilor. 

Chiar ei, medicii, au stabilit cauza morții multașteptatului meu prim copil: "родовая травма головного мозга, кровоизлеяние в мозговой ткани головы", ceea ce în română ar suna cam astfel: "traumă a creierului la naștere, hemoragie în țesutul  intercranial. Repet, Gabriela s-a născut după aproape șapte ani de la căsătoria mea cu mama ei.

Eu nu am reușit s-o văd în viață. Nici ea nu a putut să mă vadă. Ne-am întâlnit doar la morgă. Dar sunt sigur că azi m-aș fi mândrit mult cu nepoței de la dânsa, dacă nu se întâmpla ceea ce s-a întâmplat în acea tragică zi de joi.

Doar acum, când scriu aceste rânduri, realizez că în toamna nașterii și morții Gabrielei împlinisem 36 de ani. Adică, aveam vârsta apropiată celei pe care ar fi împlinit-o ea pe 26 noiembrie curent.

Mi-amintesc că am înmormântat-o pe Gabriela fiind asistat de mama mea și soacra, Maria. Nevasta era încă internată pentru îngrijiri medicale. 

Astăzi e în cimitirul din Corlăteni, alături de mormântul bunicii mele. Buna cu 90 de ani trăiți și Gabriela cu doar două zile de viață, au ce spune una alteia.

Apropo, am cerut ministerului sănătății de atunci să examineze cazul decesului fiicei mele în timpul nașterii pentru a nu mai admite în viitor repetarea de către lucrătorii medicali a greșelilor comise în aceea zi tragică. Răspunsul primit și semnat de un vice-ministru, m-a șocat. Acesta și-a pus semnătura pe un text în care eram informat că ministerul a examinat amănunțit cazul decesului... FIULUI meu, iar medicul de gardă din acea zi a fost pedepsit. 

Opt luni și ceva mai devreme, în același an, pe 8 martie, îl petrecusem în ultimul drum pe tata. 

Mezina, Rodica, s-a născut după un an și circa două luni de la moartea Gabrielei.