marți, 13 iunie 2023

 "CU PRIMĂVARA  ÎN BRAȚE ȘI ÎN  SPATE"


Știți cine se ascunde dincolo de spatele acestor două ființe? 

Când am întâlnit poza, am trecut pe lângă ea. Dar ceva m-a făcut să revin. Prea apropiate mi-au părut detaliile din această poză. Pentru că am întrezărit în părul de pe capul celor două ființe ceva cunoscut. Și un cireș înflorit în față, sau un vișin. Ca în curtea casei părintești. Ca la Corlăteni. 

Și niște cârlionți în plete. La una și la cealaltă. Fix cum apăream eu când îmi creștea părul prea lung.

Și un titlu ingenios sub fotografie. Îl puteți citi mai sus.

Nici nu-i de mirare. Rodica nu putea să întituleze altfel această poză. O fi și ideea nepoțicăi. A Magdalenei, bănuiesc.

miercuri, 24 mai 2023

PATRU. AȘA ARATĂ FERICIREA, ZICE SCRIITORUL IONEL CĂPIȚĂ


















Am devenit bunel la o vârstă prea înaintată pentru asemenea treabă. Prima dată a fost când împlineam 67 de ani, la nașterea nepoțicăi. În martie trecut, am devenit și bunicul lui Doru. 

Azi Magdalena e deja elevă. Iar nepotul crește și îmi trimite semnale să-l visez. Vrea să-mi spună că ar face o trântă cu mine, dar are grijă să nu mă facă de râs.

Știu, nepoții sunt balsamul care îi fac fericiți pe toți buneii.  Iată de ce mă simt obligat să-i mulțumesc colegului meu de facultate, scriitorului Ionel Căpiță, care a scris un poem consacrat nouă: fiicei, ginerelui Sandu, nepoților și mie. Poezia se numește "Așa arată Fericirea". Se referă la poza de mai sus.


luni, 22 mai 2023

MAIA SANDU: "COPIII NĂSCUȚI ÎN ZIUA ADUNĂRII "MOLDOVA EUROPEANĂ" VOR MERGE LA ȘCOALĂ ÎN UNIUNEA EUROPEANĂ"








Din motive de sănătate nu am participat la Adunarea "Moldova Europeană" din 21 mai curent. Dar am fost prezent cu gândul și cu sufletul acolo, în PMAN, urmărind pe internet tot ce s-a întâmplat în centrul capitalei RM. 

A fost un ocean de oameni. Unul neînregistrat nici la o altă Mare Adunare Națională, cu excepția, poate, doar a celei din 27 august 1989.  Când Piața "Victoriei", cum se numea în acele timpuri, a fost neîncăpătoare, încât delegații au ocupat toate parcurile și piețele alăturate, anunțau cronicile timpului.

Prea puțină încredere că cineva a reușit să numere exact participanții  la Adunarea "Moldova europeană" desfășurată duminică. Deoarece, nici nu e posibilă o asemenea numărătoare. A contat altceva. 













Întrunirea a fost organizată din inițiativa președintelui Republicii Moldova, Maia Sandu, și a fost susținută de Guvern și Parlament. Iar la lucrările ei a participat și doamna Roberta Metsola, președintele Parlamentului European. Anume dânsa ne-a încurajat anunțându-ne că „Europa este familia voastră și e dreptul dvs de a alege destinul țării voastre! Voi alegeți Europa și Europa vă va primi cu brațele și inimile deschise. Veți aduce o bucată din Moldova în Europa și veți face Europa mai puternică.”

"Ne-am adunat tot neamul grămăjoară, din toate raioanele Moldovei, ne-am adunat în peste 50 de orașe din lumea întreagă, ne-am adunat și am spus răspicat că Moldova este europeană și că locul țării noastre este în rândul țărilor libere din Uniunea Europeană", a vociferat de la tribuna Adunării și președinta Maia Sandu. Dânsa a concretizat că copiii născuți în ziua Adunării "Moldova Europeană" vor merge la școală în Uniunea Europeană.

Optimist, în acest sens, a fost și compozitorul Eugen Doga. Domnia sa ne-a sfătuit să mergem după Soare. El nu ne poate minți, a precizat Maestrul. 

Pe parcursul întrunirii microfonul a fost oferit unui număr mare de oratori. Toți ei au exprimat încrederea și susținerea cursului european și au cerut guvernaților să accelereze ritmurile de aderare a RM la Uniunea Europeană.

Un lucru a rămas nu prea clar: de ce Maia Sandu nu declară europenilor că moldovenii sunt români.


















Dar să revenim la oceanul nostru de oameni. Despre care cred că nu este atât de important să-l supunem unei operații matematice. Pentru că s-a văzut de la o poștă câtă lume s-a adunat în PMAN. Un număr mult mai mare decât și-ar fi închipuit hoții și trădătorii de Patrie. Care chiar în aceeași zi au încercat să organizeze mitinguri de protest împotriva aderării Republicii Moldova la Uniunea Europeană.

Portalul deschide.md a scris că "în cadrul Adunării Naționale "Moldova Europeană" au participat între 75000 - 80000 de persoane, ținând cont de faptul că fluxul era continuu."

















P.S. Pe 27 august 1989 am fost prezent la ediția întâia a Marii Adunări Naționale, în cinstea căreia a fost rebotezată Piața Victoriei din centrul Chișinăului. Privind online evenimentele produse ieri în aceeași piață cu un alt nume, am avut senzația că ne-am întors cu 34 de ani în urmă. Și niște lacrimi de bucurie m-au făcut să înțeleg că basarabenii au reușit în sfârșit să aleagă grâul din neghina, vorba  marelui Ion Druță, participant și el la prima ediție a Marii Adunări Naționale.

(Toate pozele care însoțesc acest text sunt preluate din internet)



vineri, 19 mai 2023

ZECE ANI DE ȘCOALĂ, CÂT O VIAȚĂ CARE NU POATE FI UITATĂ













Mai multe fotografii dintre cele mai scumpe pentru mine, sunt din perioada anilor de școală. Dar mă mir că nu am nici una în această categorie din primii patru ani de studii. Bănuiesc că eram prea mici ca să înțelegem cât de scumpe pot fi fotografiile din acei ani la o vârstă mai înaintată.

Deși nu e din primii ani de școală, nici poza de mai sus nu am avut-o în albumele mele. Mi-a făcut-o cadou Ala Bologan-Sergentu, o colegă de facultate, originară din Recea, Râșcani. O fi întâlnit-o la cineva dintre consăteni, poate chiar la colegii săi de școală. 

Poza reprezintă ansamblul de dansatori al școlii din Corlăteni, participant la un festival zonal desfășurat în satul Sturzăuca, Glodeni. Eram, probabil, în penultimul sau chiar ultimul an de studii, adică prin 1965-1966. E o amintire frumoasă la care țin deosebit de mult. Pentru că cei zece ani de școală, îi am în memoria mea ca o viață care nu poate fi uitată.



luni, 24 aprilie 2023

DE BLAJINI, TOȚI GRĂMĂJOARĂ CU CEI CARE NE AȘTEAPTĂ

Și în primăvara curentă, de Paștele Blajinilor, cimitirul din Corlăteni și drumul ce duce spre el, au fost neîncăpătoare. 

Pentru că e cam plin, iar locuitorii satului își îngroapă morții în înghesuială. Și pentru că Corlăteni e o localitate mare și cu multă populație. Dar și pentru că copiii, frații, nepoții și toate celelalte rude ale răposaților ce-și duc viața veșnică sub crucile de aici, vin la cimitir nu doar cei de pe loc. 

Azi, apropo, am întâlnit printre cruci pe un bărbat singuratic, care aștepta să i se alăture cineva din apropiați lângă mormântul părinților lui. Și care-mi povestea că se simte strein în satul în care s-a născut, deoarece a slujit mai întâi în armata sovietică, apoi în cea rusească, undeva în apropiere de granița cu China. Și care, mai zicea el, a făcut școala militară împreună cu răposatul Alexandr Lebedi.

Iar drumul care duce spre cimitir e plin cu automobile sosite din toată republica ca să nu zic din întreaga lume.  














Eu, am sosit de la Bălți direct la cimitir, cu autobuzul. Unde eram așteptat de sora Lealea, nepoțica Violeta și strănepoțica Raluca. A lipsit doar soțul Violetei, Ion, internat în spitalul din Bălți după o operație de apendicită, și fiica lor, Cătălina, fiind la studii în Petroșani, România.

Am venit, ca și în alți ani, să mă simt copil și tânăr. Pentru că aici își au locul de veșnică odihnă tata, mama, bunica și Gabriela, prima mea fiică 







Ciudată situație, dar în acest loc, în cimitir, am întâlnit lume pe care n-o poți vedea în altă parte. Ca să sfătui cu unul din verișorii mei de pe tată, spre exemplu, ar fi trebuit să merg la Moscova, unde muncește de mulți ani. Dar a sosit el la baștină.

Și încă ceva. Acum niște ani am aflat locul unde se presupune că sunt înmormântați buneii mei de pe tată. Nu i-am prins în viață, deoarece i-a răpus o boală cruntă ce a bântuit după războiul al doilea mondial. La presupusul lor mormânt e doar un ciot de cruce din piatră. Trec și pe acolo de fiecare dată când intru pe teritoriul cimitirului. Am făcut-o și astăzi.

Cam așa-s întâlnirile din cimitir. Venim să ne vedem grămăjoară. Fără cei pe care îi pomenim. Fără blajini. Dar și cu ei, pentru că ne așteaptă întotdeauna. 

joi, 6 aprilie 2023

LE-AM ZIS SĂ MEARGA ACASĂ ȘI SĂ NU SE PUNĂ ÎN POARĂ CU PROȘTII.  LA ACEA ORĂ, VALERIU BOBOC ERA ÎNCĂ ÎN VIAȚĂ




















În al 14-lea an de la evenimentele din 6-8 aprilie 2009, ne urmărește rușinea că încă nu știm ce s-a întâmplat în acele zile. Altfel spus, nu cunoaștem adevărul. Și nu se știe dacă îl vom cunoaște cândva.

Personal am urmărit cu multă teamă tot ce s-a întâmplat atunci în centrul Chișinăului. Deoarece în PMAN se afla și fiică-mea, care era studentă în acei ani. Și mi-amintesc că în prima zi a protestelor, în cea din 6 aprilie, am sunat-o și am sfătuit-o, pe ea și pe prietenul ei, să meargă acasă. Le-am zis să nu se pună în poară cu proștii. Dar nu m-au ascultat. 

Era zi de luni. Și fiica a reușit să posteze chiar în acea seară, în blogul său cu titlul "Neliniști mai mult sau mai puțin fotografice", un șir de poze făcute în Piață. Nu le-a comentat. A scris doar o singură frază: "Reacția tinerilor din Republica Moldova la anunțarea rezultatelor alegerilor parlamentare".  A  alegerilor desfășurate o zi mai devreme.

Una din aceste poze e din interiorul troleibuzului care, probabil, i-a adus în PMAN. Bănuiesc că e prima fotografie făcută de fiică la protest. Urmată de multe altele.  


































Ultima din acest șir nu aparține ei. Am preluat-o din internet și reprezintă măcelul din PMAN produs în seara de 7 spre 8 aprilie, când a fost omorât Valeriu Boboc. 

Acum, după 14 ani de la tragicele evenimente, am răsfoit din nou blogul fiicei. Și găsesc că sunt poze care vor rămâne în istorie. Deși există încă foarte multe fotografii de la acele proteste, autori ai cărora sunt alte persoane. Ale fiicei, însă, au fost publicate chiar în seara evenimentelor. Lucru observat și de unii comentatori.

"Foarte emoționante poze! M-au apucat fiorii de durere și necaz, dar și de bucurie!!! Totuși nu toți dorm!!!", scrie cineva.

"Frumoase poze! Trage un ochi și la mine pe blog să vezi ce a fost prin Timișoara zilele astea", spune Dragoș Alexandru.

"Excelente imagini!!! Foarte bine compuse și gândite. Am făcut și eu ceva cadre la protest, însă în Bacău nu au fost așa mulți, cum au fost la tine. Așa că nu prea au fost reacții", zice Alex Scurtu.

                                 *            *           *

Ziceam că au trecut 14 ani de atunci. Perioadă în care la cârma RM s-au perindat persoane ce nu au dorit să se afle adevărul despre revoluția tinerilor din aprilie 2009.

În prezent avem o altă conducere. Care ne îndreaptă spre Uniunea Europeană. Și unde, se zice, că adevărul se respectă. Hai să-l cunoaștem! Să nu intrăm în Europa cu minciuna dezbrăcată!


Jeka spunea...

superbe poze

Anonim spunea...

Bravo, Rodica, pentru indrazneala. Aceasta este adevarata jurnalistica.

Anonim spunea...

Antipenultima e facuta din troleibuz?

Anonim spunea...

extraordinar...

Anonim spunea...

Foarte emoţionante poze! M-au apucat fiorii de durere şi necaz dar şi de bucurie!!!! Totuşi nu toţi dorm!!!

Dragos Alexandru spunea...

frumoase poze! trage un ochi si la mine p blog sa vezi ce a fost prin timisoara zilele astea!

Alex Scurtu spunea...

excelente imaagini!! foarte bine compuse si gandite. Am facut si eu ceva cadre la protest insa in Bacau nu au fost asa multi cum au fost la tine, asa ca nu prea au fost reactii :):):)

numai bine


sâmbătă, 11 martie 2023

DORU, NEPOȚELUL MEU DE LA CHIȘINĂU, A  ÎMPLINIT UN AN 


Zilele acestea, Doru, nepoțelul meu de la Chișinău, a împlinit un an. A crescut băiat mare și frumos. 

Cu această ocazie, bunelul de la Bălți îi dorește să fie sănătos, să crească și mai mare, să-și bucure părinții, surioara, verișorii, toată lumea din anturajul lui. 

La ureche fiind spuse, ca să nu ne-audă nimeni, bunelul Pavel te așteaptă în ospeție, nepoțele. Așa că, vrei, nu vrei, trebuie să crești mare, Doruțu. Și să crești repede. Ca să pornești și să ajungi până la Bălți. Să mă găsești la fel de dornic de a ne vedea.

marți, 7 martie 2023

ACUM DOI ANI, ÎN TIMPUL PROTESTELOR ANTI-LUKAȘENKO DIN BELARUSI, AM AVUT SENZAȚIA CĂ ÎN UNA DIN COLOANE ERA PREZENTĂ ȘI YADVIGA


Yadviga este o cunoscută din tinerețea mea. Din timpurile când încă eram holtei și călătoream mai mult decât acum.

Era toamna lui 1978 când ne-am întâlnit la Svetlogorsk, un orășel turistic din Regiunea Kaliningrad, care face parte și azi din Federația Rusă. E o localitate turistică de coastă, situată pe malul Mării Baltice, la câteva zeci de kilometri de capitala regiunii. Svetlogorsk ca și întreaga regiune face parte din fosta Prusie Orientală, anexată la 2 august 1945 de către URSS, ne spune Wikipedia. Iar noi sosisem pe acele meleaguri într-o călătorie turistică. Eu de la Bălți, ea - din Minsk.

Impresionați de acea regiune mirifică, am adunat împreună firicele de chihlimbar pe malul Mării Baltice, am vizitat mormântul filosofului german Immanuel Kant, am călătorit cu autobuzul circa 100 de kilometri pe o limbă de nisip care leagă regiunea Kaliningrad cu orașul lituanian Klaipeda. Unde am întâlnit o altă cultură până și într-un bar cu bere. Am mai admirat frumusețea toamnei din acele locuri, iar la întoarcere - și arhitectura clădirilor din fosta Prusie Orientală.









Între timp, am aflat de la Yadviga un adevăr pe care nu puteam să-l cunosc până atunci. Un adevăr despre care nici nu m-am prea răsuflat. Pentru că cineva din părinții ei avea origini poloneze și nu-i putea suferi pe ruși. Și întrucât locuiau în capitala Republicii Belarusi, iar tatăl ei avea un serviciu bun la o întreprindere cunoscută, nu se arătau nemulțumiți de regim. Din câte am înțeles, nici fiica nu-i agrea pe cei care pretind că sunt frații mai mari ai tuturor popoarelor fostei URSS.

Cât am fost celibatari, am ținut legătură. Vorbeam uneori la telefon, corespondam prin intermediul scrisorilor. Când Yadviga s-a căsătorit, am avut senzația că a luat-o de soție un moldovean. Pentru că numele ei de familie după soț sună moldovenește și este destul de întâlnit prin părțile noastre. De fapt, dânsa glumea că și-ar fi dorit un moldovean, dar s-a căsătorit cu un belarus. 

Anii și tot ce s-a întâmplat mai apoi cu fostele republici ale ceea ce s-a numit URSS, ne-au depărtat. Și mi-am amintit de ea tocmai în timpul protestelor stradale ale belarușilor din anii 2020-2021. Îndreptate împotriva președintelui autoritar de acolo, Aleksandr Lukașenko, care se declarase câștigător al alegerilor prezidențiale pentru al șaselea mandat, protestele scosese în stradă milioane de cetățeni. Încât am avut senzația că am văzut-o pe Yadviga în una din coloanele de protestatari.

După 24 februarie 2022, când Putin a declanșat războiul din Ucraina, m-a dus din nou gândul la ea. M-am pomenit, de fapt, că nu știu ce crede Yadviga despre președintele țării în care locuiește, care susține agresiunea Rusiei asupra Ucrainei, și despre războiul dintre cele două state vecine. Dar îmi asumam siguranța că  părerea ei nu prea diferă de a mea. Și acum nu ar fi de prisos s-o aud chiar pe dânsa că nu greșesc.

Din păcate, nu mai știu cum să fac legătura cu ea. I-am pierdut adresa. O aveam cândva înscrisă într-un carnețel. Pe care l-am zăvorât undeva. 

Trebuie să-l caut. Și să-i scriu sau s-o sun. Să mă conving că gândim la fel despre cele ce se întâmplă în Belarusi și despre războiul din Ucraina.

miercuri, 1 martie 2023

 MĂRȚIȘORUL MEU DE ACUM CIRCA ȘASE DECENII





















Mi-amintesc cum prima mea învățătoare, Aglaia Ivanovna Pintilei, Dumnezeu să-i poarte de grija în ceruri, ne învăța la școala să confecționăm mărțișoare. Simple de tot. Acopeream, împletind două fire de ață - unul roșu și altul alb - un pătrățel tăiat dintr-o bucată de cutie de chibrituri.
Ce mândru eram, când după ore, am venit acasă și am înmânat mamei mărțișorul împletit de mine!

Cred ca eram în clasa doua sau a treia. S-au scurs de atunci vreo șase decenii.

Azi nu mai am cui dărui mărțișoare.



vineri, 10 februarie 2023

"TREBUIA SĂ FIE UN FILM BUN, CARE SĂ MÂNGÂIE SUFLETELE OAMENILOR, SĂ-I AJUTE SĂ DEPĂȘEASCĂ UNELE METEHNE, SĂ FIE MAI BUNI, SĂ ÎNȚELEAGĂ ȘI SĂ PREȚUIASCĂ DRAGOSTEA, LIMBA, ISTORIA, TRADIȚIILE ȘI OBICEIURILE NEAMULUI"




O proprie știre publicată în presa republicană încă în 2004 m-a readus la actorul Mihai Volontir, omul care în acele vremuri trăia clipe de mari așteptări în realizarea unui vis. Avea să se întâmple după ce vice-ministrul culturii din acea perioada, Valeria Şeicanu, anunțase public că Guvernul va sprijini financiar realizarea filmului „Nebunul din Codrii Orheiului”, scenariul căruia l-a scris chiar maestrul. 

Volontir afirma atunci că înfăptuirea visului său i-ar întregi viața și l-ar fi făcut cel mai fericit om. El declara că aceasta va fi cea mai mare bucurie din viața sa, deoarece era convins că filmul lui este așteptat de către spectator. Şi că pelicula cinematografică, dacă va ajunge să fie realizată, va constitui un bilanţ al activităţii sale de o viaţă pe scena Naţionalului „Vasile Alecsandri” şi pe toate celelalte platouri. 

Filmul, care potrivit scenariului mai are încă un titlu, „Drumul spre acasă”, (spre acasă, nu spre casă, zicea maestrul) cheamă pe toţi să apere veşnicia şi dragostea. O persoană judecată pe nedrept se întoarce din locul ispăşirii pedepsei pentru a se căuta pe sine printre cei ce nu fuseseră pedepsiţi. Şi se găseşte printre ei.

Scriam în acea știre că dacă va fi să dispună de suficiente mijloace financiare, maestrul Volontir ar putea încredinţa realizarea filmului unui regizor vestit. El intenționa să invite şi actori pe potrivă din spaţiul ex-sovietic, dar şi din Republica Moldova. Maestrul mai afirma că specialiştii Departamentului de cinematografie ar fi calculat că veniturile de la vânzările viitorului film putea depăşi de trei ori cheltuielile.

Filmările peliculei „Nebunul din Codrii Orheiului” urmau să înceapă un an mai devreme. Dar apăruse nişte probleme legate de finanţare şi proiectul a fost dat uitării. Deşi anterior fusese acceptat la toate nivelurile.

Tot în acei ani Mihai Volontir mai spunea că şi-ar fi putut realiza filmul în alte ţări, pe banii unor structuri şi oameni de afaceri străini, care îi apreciază înalt creaţia cinematografică. Nu şi-a permis acest confort, considerând că nu e corect să procedeze astfel.

Filmul nu a mai fost realizat. S-a procedat ca la moldoveni. Într-un interviu acordat săptămânalului regional "Cuvântul", din 2 ianuarie 2013, Marele Mihai Volontir spunea că pelicula ar fi fost un film-bilanț al întregii sale activități de creație. "Împreună cu regizorul Nicolae Ghibu, vreo cinci ani am tot bătut pragurile demnitarilor din Chișinău. Și ministrul culturii, și președintele de la „Moldcinema”, și alții s-au jurat că ne vor susține. A fost formată chiar și o comisie guvernamentală. Filmul trebuia să apară pe ecrane încă în 2009. Dar din ordinul nu știu cui, resursele preconizate au fost date pentru alt scenariu. Îmi pare rău, pentru că trebuia să fie un film bun, care să mângâie sufletele oamenilor, să-i ajute să depășească unele metehne, să fie mai buni, să înțeleagă și să prețuiască dragostea, limba, istoria , tradițiile și obiceiurile neamului".




joi, 19 ianuarie 2023

 

ÎN ANUL 2003, LA PORUNCA GUVERNULUI RM, MINISTERUL CULTURII NU A AVUT OBIECȚII "PRIVITOR LA STRĂMUTAREA ÎN ALT LOC DE AMPLASARE A MONUMENTULUI LUI V. I. LENIN"












S-a întâmplat cam două decenii în urmă, pe la finele anului 2003. Și dacă facem un mic calcul, constatăm că avem un jubileu. Un jubileu rușinos. Pentru că semnătura lui tot rușinoasă, depusă atunci, în 2003, sub un text și mai rușinos, i-a șifonat imaginea pentru totdeauna. Care este, cum zic comuniștii, și astăzi vie. Imagine șifonată, dar vie. Și care riscă să nu fie uitată în vecii vecilor. 

E vorba despre o frază semnată de către Veaceslav Madan, ministrul culturii al RM în acea perioadă. O frază, care, de fapt, constituie un răspuns al ministerului adresat Primăriei Bălți la un demers al executivului bălțean.

Iată-l: La porunca Guvernului Republicii Moldova, Ministerul Culturii Vă informează că nu are obiecţii privitor la strămutarea în alt loc de amplasare a monumentului lui V. I. Lenin”.



Mai puțin ne interesează structura, formularea frazei și gramatica acestui "document". Pentru că s-a vrut să fie un document acest răspuns. Conținutul căruia urma să permită socialiștilor și comuniștilor de la primăria Bălți să readucă monumentul lui Vladimir Lenin, aflat la păstrare pe teritoriul Comisariatului militar, în centrul urbei. Chiar în fața clădirii primăriei de atunci.

Ne interesează altceva. Felul cum a fost gândită unica frază din acest răspuns. Cică, "La porunca Guvernului, Ministerul Culturii Vă informează că nu are obiecții privitor la strămutarea în alt loc de amplasare a monumentului lui V. I. Lenin."

Scurt și clar. Ca la comuniști. Fără concretețe. Pur și simplu, în alt loc. Dar unde, în care loc? Nu se arată unde. 

Și ne mai interesează de ce ministrul Veaceslav Madan, un actor și regizor lăudat cândva, și-a pus semnătura sub această propoziție. Știind, totuși, că monumentul lui Lenin trebuia să fie readus în centrul urbei. După ce mai mulți ani în urmă fusese demontat din piața centrală și instalat la păstrare, în singurătate, pe teritoriul comisariatului militar Bălți. Care rămâne un fel de al doilea Razliv pentru Lenin.





Această istorie s-a sfârșit rușinos pentru primăria Bălți și Consiliul Municipal Bălți, constituit în majoritate din foști comuniști și socialiști. Dar și pentru ministerul Culturii și ministrul Veaceslav Madan. Căci la insistența opoziției bălțene, instanța a anulat decizia Consiliului Municipal Bălți de a reinstala monumentul lui Lenin în centrul localității.















                                      *          *          *  

Am  considerat să revin, pentru istorie, la această temă după ce am găsit în ziarul "Opinia" din 6 iulie 2004 următorul material.

MINISTRUL CULTURII, VEACESLAV MADAN, „A AUTORIZAT” REINSTALAREA MONUMENTULUI LUI LENIN DIN BĂLŢI „LA PORUNCA” GUVERNULUI

Opoziţia bălţeană a cerut Procuraturii bălţene intentarea unui dosar administrativ faţă de funcţionarii publici implicaţi în falsificarea  documentelor necesare pentru înfăptuirea lucrărilor de edificare a monumentului

Membrii fracţiunii de opoziţie „Plai” din cadrul Consiliului municipal (CM) Bălţi au intrat în posesia setului de materiale oficiale privind legalitatea reinstalării monumentului lui Vladimir Lenin în centrul localităţii. Specialiştii în materie au sesizat din capul locului că aceste acte normative au fost elaborate şi scrise în mare grabă şi cu numeroase abateri de la legislaţia în vigoare, care privite cu ochiul unui jurist calificat ar putea constitui un motiv serios pentru intentarea de către organele de drept şi a unor dosare penale.

Şeful Oficiului teritorial Bălţi al Cancelariei de Stat, Valeriu Grumeza, afirmă în răspunsul oferit opoziţiei că decizia CM Bălţi nr. 3/18 din 31 iulie 2003 privind reinstalarea în centrul urbei a chipului din granit a lui Vladimir Lenin corespunde Hotărârii Guvernului. nr. 681 din 10 iunie 2003  “Despre modul de edificare a monumentelor”, care stipulează că edificarea lor se realizează exclusiv prin hotărâre de Guvern, adoptată în temeiul propunerii Ministerului Culturii şi deciziei administraţiei publice locale. Grumeza mai susţine că Ministerul Culturii prin scrisoarea nr. 04-10/1223 din 11 noiembrie 2003 a anunţat Primăria Bălţi că „la porunca Guvernului RM” acesta „nu are obiecţii privitor la strămutarea în alt loc de amplasare a monumentului lui V. I. Lenin”. Simţind că răspunsul este cusut cu aţă albă, reprezentatntul cabinetului de miniştri în teritoriu, încearcă să-şi diminueze vina ce o poartă pentru cele ce se întâmplă în prezent în capitala de nord a ţării, amintind opoziţiei că Oficiul teritorial Bălţi al Cancelariei de Stat a fost constituit în 2004, „adică după adoptarea de către CM Bălţi a deciziei nr. 3/18 din 31 iulie 2003”.

Surse neoficiale spun că acest răspuns putea fi oferit opoziţiei mai devreme dacă la momentul respectiv în cadrul Oficiului teritorial Bălţi al Cancelariei de Stat nu se producea o remaniere de cadre. Se afirmă că fostul şef al serviciului juridic al instituţiei, Vasile Vârlan, ar fi pregătit protestatarilor un răspuns adecvat legislaţiei în vigoare, care nu a convenit autorităţilor comuniste şi din care cauză acesta a fost impus să scrie cerere de concediere. Varianta a doua a răspunsului, cea în posesia căreia a intrat opoziţia, a fost ticluită deja de către un alt jurist al oficiului.

Un răspuns oficial vizavi de problema reinstalării monumentului lui Lenin a oferit consilierilor fracţiunii de opoziţie „Plai” şi primarul municipiului Bălţi, Vasile Panciuc. Şeful administraţiei bălţene comunică autorilor interpelării că nu poate prezenta copia hotărârii de Guvern privind aprobarea deciziei CM din 31 iulie 2003, deoarece „Hotărârea Guvernului. nr. 681 din 10 iunie 2003  “Despre modul de edificare a monumentelor”, care stipulează că edificarea monumentelor se realizează exclusiv prin hotărâre de Guvern „nu se referă şi la schimbarea locului monumentelor”. Panciuc oferă consilierilor opoziţionişti copiile mai multor alte acte normative necesare în cazurile ridicării monumentelor, printre care Certificatul de urbanism, Autorizaţia de construcţie, proiectul monumentului lui Lenin, două scrisori sosite în adresa primăriei Bălţi de la Ministerul Culturii vizând problema reinstalării lui, etc.

Primul demers, datat cu 10 octombrie 2003 şi semnat de ministrul Veaceslav Madan comunică primarului Vasile Panciuc că  problema reinstalării monumentului lui Vladimir Lenin „nu se află în competenţa Ministerului Culturii”, deoarece chipul din granit al conducătorului proletariatului mondial aflat în prezent pe teritoriul Centrului militar din localitate „nu este înscris în Registrul monumentelor ocrotite de stat, aprobat prin Hotărârea Parlamentului RM nr. 1531-XII din 22 iunie 1993”. Doar peste o lună şi o zi ministrul Veaceslav Madan expediază Primăriei Bălţi o altă scrisoare din care cităm: „La porunca Guvernului Republicii Moldova Ministerul Culturii Vă informează că nu are obiecţii privitor la strămutarea în alt loc de amplasare a monumentului lui V. I. Lenin”.

Contactat să comenteze aceste răspunsuri, preşedintele fracţiunii de opoziţie „Plai” din cadrul CM Bălţi, juristul Sergiu Iordan, a declarat că termenul PORUNCĂ nu poate substitui o hotărâre de Guvern, chiar dacă aceasta a fost dată de către un demnitar cu funcţie de răspundere din cadrul cabinetului de miniştri. În plus, dacă chestiunea reinstalării chipului din granit a lui Ulianov care nu este înscris în Registrul monumentelor ocrotite de stat „nu se află în competenţa Ministerului Culturii”, de ce respectivul minister „nu are obiecţii privitor la strămutarea” lui?, întreabă retoric Sergiu Iordan.

Un alt reprezentant al fracţiunii de opoziţie „Plai” din cadrul CM Bălţi, Simion Guţu, afirmă că administraţia comunistă de la Bălţi a întrecut orice măsură de falsificare a documentelor necesare pentru demararea lucrărilor de construcţie a postamentului presupusului monument. Sursa citată spune că Autorizaţia de construcţie a fost întocmită la 11 iunie 2004 în baza cererii Comitetului municipal Bălţi a PCM, în persoana secretarului respectivei organizaţii Vladimir Vitiuc, şi înregistrată la... 14 iunie 2004. Simion Guţu mai afirmă că respectiva Autorizaţie a fost înregistrată cu numărul 102 şi la Inspecţia de Stat în construcţii „Nord” în ziua de 16 iunie 2004, iar lucrările de edificare a postamentului au început la 7 iunie curent. Consilierul opoziţonist mai spune că primăria a permis titularului autorizaţiei să falsifice valoarea lucrărilor de construcţie şi să nu achite taxa de stat. Potrivit documentului, costul lucrărilor este estimat la 5000 de lei, iar un simplu calcul al valorii lor, dacă e să credem celor scrise în proiectul monumentului, măreşte această sumă până la 60-70 mii de lei.

Atât Sergiu Iordan, cât şi Simion Guţu, susţin că nu au putut afla sursa de finanţare a lucrărilor de construcţie, deşi au solicitat în repetate rânduri informaţii de acest gen. Ei susţin că şi suma de 60-70 mii de lei ar putea fi prea mică pentru îndeplinirea lucrărilor de construcţie, deoarece la înfăptuirea lor sunt necesare circa 2 tone de construcţii metalice, 15,6 metri cub de beton, circa 300 metri pătraţi de placă din ciment, etc.

Între timp Curtea de Apel Bălţi a respins cererea de chemare în judecată a CM Bălţi în care este cerută anularea deciziei din 31 iulie 2003 a forului municipal privind reinstalarea monumentului lui Vladimir Lenin în centrul oraşului. Potrivit încheierii judecătorului Ion Secrieru, cererea de chemare în judecată a opoziţiei bălţene nu poate fi pusă pe rol din cauza nerespectării procedurii de soluţionare prealabilă a conflictului. Instanţa face trimitere la articolul 14 (1) al Legii Contenciosului administrativ care stipulează că persoana vătămată într-un drept printr-un act administrativ urmează să solicite revocarea acestuia printr-o cerere prealabilă adresată autorităţii publice emitente în termen de 30 zile de la data comunicării actului. Încheierea a fost emisă cu drept de recurs la Curtea Supremă de Justiţie în termen de 15 zile. Opoziţia spune că va ataca această decizie a Curţii de Apel în instanţa ierarhic superioară.

Recent cei şase membri ai fracţiunii de opoziţie „Plai” din cadrul CM Bălţi au înaintat procurorului municipiului Bălţi, Valeriu Botnari, o interpelare în care solicită suspendarea Autorizaţiei de construcţie şi a Certifcatului de urbanism eliberate Comitetului municipal Bălţi al PCM pentru îndeplinirea lucrărilor de reinstalare a monumentului lui Lenin. Ei solicită, de asemenea, emiterea de către procuror a unui protest în adresa CM Bălţi privind abrogarea deciziei nr. 3/18 din 31 iulie 2003 ce se referă la reinstalarea monumentului lui Vladimir Lenin în centrul urbei şi intentarea unui dosar administrativ faţă de persoanele implicate în falsificarea datelor pentru eliberarea Autorizaţiei de construcţie şi a Certifcatului de urbanism.

O nouă cerere de chemare în judecată a CM Bălţi în care se solicită anularea deciziei din 31 iulie trecut a forului municipal a depus recent la Curtea de Apel Bălţi bălţeanul Igor Gordaş. Acesta a ţinut cont şi de procedura de soluţionare prealabilă, extrajudiciară, a conflictului. Iar opoziţia, deşi într-un număr mai redus continuă să picheteze groapa lui Ilici. Deşi unele surse afirmă că primarul bălţean a emis o dispoziţie privind stoparea lucrărilor de construcţie, opoziţia nu poate obţine un document oficial în acest sens.

Petre CORLĂTEANU



DESPRE O MINCIUNĂ DE CARE NU PUTEM SCĂPA ANI ÎN ȘIR Pe 22 mai curent, de Hramul orașului Bălți, autoritățile locale în comun cu o parte din ...