DESPRE VARIANTĂ BĂLȚEANĂ A LACULUI CU NUFERI ȘI RUGINA CARE A  ACOPERIT CHIPUL DIN CENTRUL URBEI AL MARELUI MIHAI EMINESCU

Tot mai multă lume consideră că executorii Proiectului "O cultură – o rută în zona transfrontalieră Botoșani – Bălți", finanțat de Uniunea Europeană în cadrul Programului Operațional Comun România - Republica Moldova 2014-2020, și-au bătut joc de numele Marelui Mihai Eminescu, dar și de banii europeni. Și astăzi, cam la un an de la finalizarea proiectului, bălțenii se întreabă dacă există în RM careva structuri capabile să afle de ce s-au acoperit cu rugină elementele metalice, parte componentă ale lui. Își pun această întrebare deoarece, zic ei, cineva a încurcat propriul buzunar cu cel al statului.

Dar nu e vorba numai despre rugină. Se vorbește și despre necunoașterea materiei de către cei care au gravat și au tăiat în metal fragmente din opera Luceafărului literaturii române. Iar drept argument aduc una din strofele poeziei "Lacul", în care Eminescu scrie: "Dar nu vine. Singuratic / În zădar suspin și sufăr / Lângă lacul cel albastru / Încărcat CU flori de nufăr." Deci este vorba despre Lacul CU nuferi, nu despre Lacul DE nuferi. Lac, care în varianta bălțeană apare pe potriva nivelului de cărturărie a executorilor proiectului. Îl puteți vedea în poza de mai jos. Pustiu, fără apa și... fără nuferi.

În context, zilele trecute, activistul civic, bălțeanul, Nicolai Usatâi, a venit cu o replică dură și despre cum au fost cheltuiți banii alocați pentru implementarea proiectului. El a concretizat că la realizarea acestuia s-au cheltuit 427700 euro din bugetul municipiului Bălți și 685500 euro alocați din bugetul european.

Sursa citată susține că proiectul prevede utilizarea unor panouri Corten din tablă oțel, grosimea 4 mm, dar care, în realitate, au grosimea de doar 3 mm. Și nimeni nu știe unde a fost utilizată tablă din oțel, deoarece tot metalul folosit la asamblarea elementelor proiectului este acoperit de rugină.

Nicolai Usatâi afirmă că bălțenii nu au prea mare interes față de proiectul eminescian folosind metalul Corten: el nu aduce profit și nu produce nici mare plăcere, ci doar generează creșterea temperaturii mediului ambiant pe timp de vară. Dânsul a mai povestit că fiind în trecere prin Botoșani, nu a văzut în parcul de acolo elemente metalice cu tematică eminesciană aflate în rugină. Iată de ce a propus bălțenilor să facă o excursie la Botoșani ca să se convingă ce reprezintă cu adevărat Proiectul "O cultură – o rută în zona transfrontalieră Botoșani – Bălți", finanțat de Uniunea Europeană.

Nicolai Usatâi mai insistă ca bălțenii să se adreseze organelor de drept din RM ori chiar nemijlocit procurorului-șef al Parchetului European, Laura Codruța Kovesi, pentru a verifica cum au fost cheltuiți banii publici europeni și cei din bugetul municipiului Bălți. "Analizând situația pomenită, eu am tras concluzia că bălțenii nu au posibilitate și nici nu sunt în stare să controleze primăria locală", a concluzionat Usatâi.

Ulterior, declarațiile activistului Nicolai Usatâi au fost comentate de mai mulți internauți. Igor Melnic, spre exemplu, se întreabă ce cred Grigorișin și Șmulskii despre propunerea lui Nicolai Usatâi de a se adresa organelor de drept pentru a face claritate în cele ce s-au întâmplat. Igor Melnic se mai întreabă ironic dacă aceștia doresc să meargă în excursie la Botoșani.

Iar Vladimir Luzin susține că va merge la Bătoșani pentru a vedea cum a fost realizat proiectul acolo și să afle dacă inițiatorii proiectului cunosc realitatea de la Bălți.

Игорь Мельник

Молодец Коля. А интерестно как относятся к расследованию Григоришин, Шмульский. Они не хотят сьездить в Ботошаны?

Владимир Лузин

С удовольствием поеду в Ботошаны. Очень интересно как там реализован проект и знают ли организаторы про нашу действительност

Reamintim că până la alegerile locale de la sfârșitul anului trecut, Nicolai Grigorișin a fost primar de Bălți, votat doar de circa 9 mii de bălțeni. Ghenadi Șmulskii  a exercitat în aceeași perioadă funcția de vice-primar pentru economie și finanțe.

Chipul din bronz al Marelui Eminescu, alături cu tancul sovietic din timpul războiului al doilea mondial, face parte și el din proiectul nominalizat. (!!!) După ce vezi această priveliște, fără să vrei, ajungi să tragi doar o singură concluzie: trebuie să nu cunoști nici un vers scris de Mihai Eminescu, ca să creezi o asemenea compoziție metalică. Să o faci fără remușcări și rușine.

Dacă observați, nimeni din persoanele pomenite în acest material, nici eu măcar, nu afirm direct că din banii meniți pentru realizarea proiectului, s-a furat. Doar se dă de înțeles despre acest păcat prin declarații mai puțin dure. Cum ar fi, spre exemplu: las" să ne-o spună Laura Codruța Kovesi. Că e procuror european. Și are dreptul să zică că s-au furat, dacă s-au furat. Că panourile celea care se numesc Corten, potrivit proiectului, sunt din tablă de oțel și ar trebui să aibă o grosime de 4 milimetri. În realitate ele sunt doar de 3 milimetri grosime. Și sunt acoperite de rugină aceste panouri. O culoare care ponegrește chipul Marelui Eminescu și imaginea Uniunii Europene. Dar și a unei structuri statale care poartă numele Primăria.

CONCURS CARE L-A FĂCUT PE UN JURAT SĂ LANSEZE O ÎNTREBARE RĂMASĂ TITLU ÎN ISTORIE: TOT DIN REPUBLICĂ SUNTEȚI?

Vă mai amintiți de "Hecenii"? Da, vă întreb dacă nu ați uitat cumva de ansamblul de dansuri populare cu viză de reședință într-un sat mic de lângă Bălți, populat de vreo două mii de locuitori. Colectiv care a uimit toată românimea de pe glob, când a evoluat la concursul televizat ''Românii au talent''. Și care a făcut pe unul din jurații emisiunii, parcă în glumă, parcă în serios, să lanseze o întrebare rămasă titlu în istoria concursului: "Tot din Republică sunteți?"

În acele zile de faimă pentru heceni, i-am aplaudat, dar am și distribuit, apoi am postat într-un album separat filmele cu dansurile lor care i-a făcut cunoscuți în lume. Ca să-mi doresc să fac ceva mai mult: să completez acest blog cu filmele ce le-am pus la păstrare în albumele mele și să le adresez tinerilor dansatori succese și laudele care le merită. 

Dar trebuie s-o încep cu un gând despre rezultatele finalei concursului. Unul năstrușnic, la prima vedere, dar cu drept de existență și nelipsit de argumente.

Nu știu de ce, dar am impresia că ansamblul a fost nedreptățit. În acea zi de sfârșit de Florar, când s-au făcut totalurile ediției 14 a concursului televizat "Românii au talent", băieților li s-a oferit doar locul trei. Ei, însă, au meritat mai mult. Poate chiar locul întâi.

Marele Premiu, după cum știți, a revenit lui Cristian Ciaușu, care a interpretat la nai, o suită de melodii populare. Păi, în viziunea mea, a interpreta la nai melodii populare însoțit de un taraf, e... altceva decât șă joci o suită de dansuri populare. Suită interpretată nu de o singură persoană, ci de un colectiv, acțiunile căruia e necesar să fie coordonate, modelate pentru ca să placă privitorilor. 

Să nu uităm că este vorba despre 20 de tineri cu vârste  cuprinse între 13 și 18 ani, care sunt prima formație de dans popular ce a obținut Golden Buzz în cadrul concursului  "Românii au talent". Andra, juratul care i l-a oferit, a venit și cu o constatare, din care aflăm că "folclorul n-o să moară niciodată, pentru că văzându-vă pe voi, mi se pare că, gata, viitorul sună bine." 

"Sunteți cei mai tari, sunteți, copii", mai spunea tot atunci Andra.

ACUM CÂTEVA ZILE, CĂTĂLINA, NEPOATA MEA DE LA SORĂ, ÎMPREUNĂ CU ALESUL EI, MIHAI, AU PORNIT TRENUL VIEȚII

Ziua din 1 septembrie curent a fost nu doar o duminică, ci și prima zi din toamna care a poposit pe meleagurile noastre. A mai fost și o sărbătoare pentru mai multă lume. Am sărbătorit și eu, vă spun de ce, puțin mai încolo. 

A fost, în primul rând, o zi deosebită pentru Cătălina, nepoțică de la soră și Mihai, iubitul ei, care și-au spus un DA ferm în fața Altarului Bisericii Tuturor Sfinților din Bălți. I-am felicitat chiar acolo, în locașul sfânt, și le-am urat Casă de piatră, copilași sănătoși și frumoși. 

Recunosc cu regret că nu mai fusesem la vreo nuntă de la cea a fiicei mele, celebrată acum nouă ani la Chișinău. Iar în seara primei duminici de septembrie, care a fost și prima zi a lunii, la Bălți, am jucat la nunta Cătălinei și a lui Mihai. 

Că a fost o nuntă veselă și pe nota zece, e puțin spus. Toată lumea s-a simțit bine și mulțumită. Până și colacul miresei a fost cedat întreg Cătălinei de către mire. Ca până la urmă să fie rupt în mod normal, partea leului revenind bărbatului.

Le-am și urat să se conducă până la adânci bătrânețe de această firească și logică rupere a colacului vieții.

Să fiți fericiți scumpilor! Fericiți voi și părinții voștri, dar și bunicii, unchii și mătușile, toată lumea care a jucat la nunta voastră.

 

La ce s-o fi gândind în anumite clipe soacra cea mică? Sunt sigur că doar la bine îi sunt gândurile. Pentru fiică-sa. Și la..., mai știi, la problemele vieții. Care apar fără să le aștepți. Dar și la colacul cela, care până la urmă, a fost, totuși, rupt în două.

Și la încă o nuntă. Că mai crește o viitoare mireasă. Care și-a pus rochia sorei mai mari, demonstrând la toată lumea că dezbrăcatul miresei nu este doar o veche tradiție din cadrul unei nunți. Priviți-o mai sus cât de mândră se simte.