ACUM CÂTEVA ZILE, CĂTĂLINA, NEPOATA MEA DE LA SORĂ, ÎMPREUNĂ CU ALESUL EI, MIHAI, AU PORNIT TRENUL VIEȚII

Ziua din 1 septembrie curent a fost nu doar o duminică, ci și prima zi din toamna care a poposit pe meleagurile noastre. A mai fost și o sărbătoare pentru mai multă lume. Am sărbătorit și eu, vă spun de ce, puțin mai încolo. 

A fost, în primul rând, o zi deosebită pentru Cătălina, nepoțică de la soră și Mihai, iubitul ei, care și-au spus un DA ferm în fața Altarului Bisericii Tuturor Sfinților din Bălți. I-am felicitat chiar acolo, în locașul sfânt, și le-am urat Casă de piatră, copilași sănătoși și frumoși. 

Recunosc cu regret că nu mai fusesem la vreo nuntă de la cea a fiicei mele, celebrată acum nouă ani la Chișinău. Iar în seara primei duminici de septembrie, care a fost și prima zi a lunii, la Bălți, am jucat la nunta Cătălinei și a lui Mihai. 

Că a fost o nuntă veselă și pe nota zece, e puțin spus. Toată lumea s-a simțit bine și mulțumită. Până și colacul miresei a fost cedat întreg Cătălinei de către mire. Ca până la urmă să fie rupt în mod normal, partea leului revenind bărbatului.

Le-am și urat să se conducă până la adânci bătrânețe de această firească și logică rupere a colacului vieții.

Să fiți fericiți scumpilor! Fericiți voi și părinții voștri, dar și bunicii, unchii și mătușile, toată lumea care a jucat la nunta voastră.

 

La ce s-o fi gândind în anumite clipe soacra cea mică? Sunt sigur că doar la bine îi sunt gândurile. Pentru fiică-sa. Și la..., mai știi, la problemele vieții. Care apar fără să le aștepți. Dar și la colacul cela, care până la urmă, a fost, totuși, rupt în două.

Și la încă o nuntă. Că mai crește o viitoare mireasă. Care și-a pus rochia sorei mai mari, demonstrând la toată lumea că dezbrăcatul miresei nu este doar o veche tradiție din cadrul unei nunți. Priviți-o mai sus cât de mândră se simte.