MEDICAMENTUL DE PE STRADA "ȘTEFAN CEL MARE" DIN BĂLȚI
duminică, 13 iunie 2021
vineri, 11 iunie 2021
DUPĂ APROAPE 6 ANI DE LA ÎNĂLȚAREA SPRE STELE A MARELUI MIHAI VOLONTIR, MORMÂNTUL LUI PARE UITAT DE TOATĂ LUMEA Sau despre Scara Valorilor rămasă fără fuscei
În ziua înmormântării lui Iurie Sadovnic cineva a postat pe facebook o poză cu mormântul marelui Mihai Volontir. L-a fotografiat cum l-a văzut chiar în aceeași zi, menționând undeva că locul de veci al bardului de la Susleni se află în vecinătatea mormântului celuia care a fost Mihai Volontir. Și a mai adăugat: "cred ca ar fi fost mai bine, dacă mormântul îi era la Bălți".
Nu am îndrăznit să aprob sau să contest poziția autorului ideii de mai sus și nici măcar nu am intrat în polemică. Nu am făcut-o, deoarece cred că nu este atât de ușor să stabilești cum ar fi fost mai bine.
Ca să fiu sincer, atunci, în septembrie 2015, când marele actor și-a dat sufletul, credeam că va fi înmormântat în cimitirul orașului în care și-a trăit și a activat întreaga viață. Există în acest cimitir o Alee a actorilor, un fel de Panteon al personalităților Teatrului Național "Vasile Alecsandri" din localitate. Și mai există la Bălți o casă unde a locuit Maestrul și unde își duce bătrânețea în singurătate soția acestuia, actrița Eufrosinia Dobândă-Volontir. E și un oraș de iubitori de teatru, care i-au aplaudat măiestria și l-au onorat în timpul vieții când îl întâlneau pe străzile sau prin scuarurile și parcurile Bălțiului.
Dar, Mihai Volontir a fost și rămâne o valoare națională, o figură care a lustruit imaginea și onoarea Republicii Moldova în lumea întreagă. A reprezentat Basarabia ca Artist al Poporului și ca Laureat al Premiului de Stat al URSS, s-a filmat în numeroase pelicule cinematografice create în diverse țări.
Mihai Volontir a fost și unul din cei 278 de deputați ai primului Parlament al Republicii Moldova, care au votat Declarația de Independență din 27 august 1991.
Nu e de neglijat și faptul că la Bălți au fost lansate și au circulat încă în timpul vieții și după ce a decedat, diverse inițiative privind eternizarea numelui lui, inițiative care s-au dovedit a fi mincinoase. Pe timpul unui primar comunist s-a încercat atribuirea numelui marelui actor Pieței centrale din Bălți, care îl înveșnicește astăzi pe Vasile Alecsandri. Nu s-a acceptat, motivându-se că asemenea gesturi se fac doar după moarte. Volontir, însă, mai era încă în viață. Când actorul a urcat în ceruri, primarul de atunci care mai conduce și astăzi primăria capitalei de nord, s-a scăpat cu vorba că-i va ridica în centrul urbei un monument. Nu a mai fost sa fie. Nici, măcar, o stradă din oraș nu-i poartă numele. Și doar cu sprijinul material al unor oameni de afacere, consilieri locali, arhitecți și sculptori, în august 2019, pe Aleea Clasicilor din Bălți a fost dezvelit un bust din bronz al Marelui Volontir.
Ala Bujor, o prietenă de pe facebook, care postase poza cu mormântul lui Volontir la circa 6 ani de la apariția lui în cimitirul de pe strada Armeneasca din Chișinău, nu a putut să nu lase și un comentariu sub ea: "deseori mă gîndeam că am ajuns unde am ajuns anume din cauza degradării noastre spirituale... a fiecăruia în parte, a societății și a neamului în întregime... cînd a început oare, de nici nu am observat, mite să conștientizăm... și nu dați vina doar pe guvernări... le-am pierdut pe cele sfinte din scara valorilor... o scară rămasă fără fuscei... Hristos s-a înălțat!"
La care comentariu a reacționat Paula Pascaru, o altă internaută, la fel de revoltată de ce văzuse în poza: "dnă Ala, ni se trage din trecut. Vița de gospodari, de intelectuali adevărați, de preoți ș.a.m.d. a fost nimicită in război, prin foamete si deportări. A rămas ce a rămas... Restul au fost mutilați spiritual. S-au lăsat mutilați."
marți, 8 iunie 2021
DESPRE RĂDĂCINILE COPACILOR ȘI POSIBILELE RĂDĂCINI OMENEȘTI. DE CE NU EXISTĂ UN VERDE PERMANENT ÎN RELAȚIILE OAMENILOR?
Și o mai zic, deoarece pe parcurs ce înaintăm în vreme, ordinea făcută de om apare tot mai stupidă. Or viața creată de Dumnezeu, de Natură, e dată omului, tuturor viețuitoarelor, întregului univers, să fie cât se poate de frumoasă.
Deși personal am niște motive pentru a exemplifica, nu voi încerca să concretizez fenomenul. Nu o voi face-o, deoarece nu-mi ajunge curajul necesar și cred că nici nu prea merită.
Știu, însă, că o bună parte din societate îl cunoaște bine, ori este implicată în careva întâmplări dureroase din propria familie sau din anturajul apropiaților. Cum ar fi, spre exemplu, divorțurile cauzate de plecarea unuia dintre soți la muncă peste hotare pe o perioadă îndelungată de timp. Ori cazuri de infidelitate. Sau și mai rău, tragedii, de asemenea, familiare.
Doar un exemplu. Cunosc un caz în care un bărbat a ucis cu bestialitate nu una, ci doua soții. A stat în închisoare după ce i-a luat viața consoartei din prima căsătorie. După eliberare, s-a căsătorit a doua oară, ca peste câțiva ani s-o ucidă și pe a doua soție.
Și asemenea întâmplări nenorocite din viața unei bune părți de societate sunt cât frunză și iarbă.
Dar... toate astea le spun în conjunctura unui text micuț, care poartă un mesaj cât un univers întreg. Autorul lui este scriitorul Ion Anton, care a dat publicității acest text chiar în pagina domniei sale de pe Facebook.
"Mă gândesc la oameni. De ce oare noi, oamenii, nu luăm exemplu de la... copaci?
Mă miram de armonia în care copacii conviețuiesc în codru. Tufari, apoi copaci de statură mică, urmați de cei puțin mai răsăriți și, în sfârșit, copacii semeți, cei mai înalți... Observați că tot arboretul unei păduri este de un verde vesel, fie că se află la soare sau în umbra copacilor mai înalți. Am aflat răspunsul de la botaniști. Ei au stabilit că toți copacii și arbuștii comunică între ei cu ajutorul rădăcinilor subterane, îmbrățișate frățește unele cu altele. Astfel copacii cei înalți, scăldați mereu în lumina soarelui, transmit lumina și energia solară, prin rădăcinile lor, către rădăcinile tufarilor și arbuștilor aflați în umbră. Iată de ce orice arbore din pădure este de un verde proaspăt și viu...
Oare noi, oamenii, nu avem rădăcini subterane care ar putea să ia exemplu de la rădăcinile copacilor?"
Întrebarea dragului scriitor nu poate fi neglijată. Nici, măcar, să nu urmărim cum se comportă pisica cu puii ei, sau cum reacționează zburătoarele pentru a crește o generație nouă de păsări, nu e bine.
Și zic că omul ar trebui să meargă la Școala Naturii și să învețe cum să trăiască într-o societate armonioasă. Or...
* Relațiile dintre oameni în ultimul timp sunt tot mai ostile.
* Mai rău decât omul periculos, este omul care se preface că este bun.
* Pălitura celui apropiat este de o sută de ori mai dureroasă decât cea a streinului. Durerea pe care ti-o provoacă streinul o simți cu corpul, iar cea a aproapelui - cu sufletul.
duminică, 23 mai 2021
"ZDOB ȘI ZDUB" A INCHEIAT ASEARĂ SPECTACOLUL DEDICAT HRAMULUI, ZILEI ȘI "ANIVERSĂRII" A 600-A A ORAȘULUI BĂLȚI
sau "Белые розы" în interpretarea lui Renato Usatâi
Recunosc, am privit acest spectacol online cu mare interes. Cum, de altfel, l-au văzut, bănuiesc, și mii, sau poate zeci de mii de bălțeni și spectatori din localitățile învecinate, dar și din nordul republicii. Chiar dacă realizez că acest interes ține mai mult de lipsa, pe parcursul pandemiei, a unor asemenea răsfățuri, practic, pentru toate categoriile de iubitori ai muzicii.
Ca și, propriu-zis, toți artiștii participanți la acest spectacol, care a durat ore în șir, începând cu amiaza zilei. Nu e doar constatarea mea. A zis-o și liderul Zdubulor, Roman Iagupov, care spunea în fața miilor de spectatori din Piața "Vasile Alecsandri", că le-a ruginit microfoanele de când formația nu a mai evoluat pe o scenă mare. De unde se cere trasă concluzia: capitala de nord a găzduit, probabil, primul concert al Zdubilor de la momentul când a izbucnit pandemia covidului.
Ca întotdeauna, artiștii și-au făcut meseria la nivel. Nu i-a incomodat faptul că principala piața a Bălți-ului a fost plină cu lume. Nici, că majoritatea nu purtau mască anti-covid. I-am înțeles totalmente la momentul când Iagupov a adresat miilor de spectatori un "С Днем рождения, Бэлць!" Băieții au venit în capitala de nord să câștige un ban. Chiar dacă cel care i-a arvunit era văzut deseori în mijlocul spectatorilor fără mască de protecție.
Zdubii, ca și celelalte formații artistice participante la spectacol, s-au conformat întocmai scenariului dictat de Primăria Bălți. Iar aceasta a sărbătorit Hramul și Ziua orașului, precum și 600 de ani ai localității. Chiar dacă s-a dovedit că 600 de ani de la prima atestare documentară a localității pare un neadevăr, o minciună, adică. E un neadevăr, deoarece, precum ne spun istoricienii, Academia de Științe și Wikipedia, la 1421 o localitate cu denumirea Bălți pe malul râului Răut nu exista. Precum scriu arhivele, prima atestare documentară a satului Bălți situat pe malul râului Răut s-a produs pe 4 octombrie 1620. O simplă operație matematică ne demonstrează că Bălți-ul ar avea nu 600, ci 401 ani. Îi va împlini pe 4 octombrie.
https://ro.wikipedia.org/wiki/B%C4%83l%C8%9Bi?fbclid=IwAR3xH8er7lOFH3Zq7xHTprXii_BobiuQfFbpoGWkxlVAos8q7AT5KqMvb10
După ce "Zdob și Zdub" a încheiat programul, în scenă a apărut primarul de Bălți, Renato Usatâi. A mărturisit că este criticat în rețelele de socializare pentru faptul că a organizat sărbătorirea Hramului, Zilei și 600 de ani ai orașului Bălți cu prezența a unui număr atât de mare de bălțeni și cetățeni ai localităților învecinate. A și cerut să se respecte distanța socială și să se poarte masca anti-covid. Altfel, zicea primarul bălțean pe la miez de noapte, "mâine dimineață ar putea fi convocată o ședință a Organizației Mondiale a Sănătății pentru a examina situația respectării măsurilor anti-covid în timpul sărbătoririi Hramului orașului Bălți".
"Сила в правде" mărturisi de pe scenă Renato Usatâi și încheie, printro proprie interpretare, programul artistic nocturn cu "Белые розы", un pretins șlagăr rusesc, care, se vede, a mai răsunat cândva pe o scenă asemănătoare tot în interpretarea primarului de Bălți.
Fotografii preluate de pe portalul eSP.MD
marți, 4 mai 2021
TOATĂ VIAȚA ADA S-A GRĂBIT. S-A GRĂBIT SĂ TRĂIASCĂ O VIAȚĂ FRUMOASĂ ȘI CU DEMNITATE. NICI ASTĂZI N-A ÎNCETINIT PASUL. ADIO SUFLET BLÂND!
REGRET PENTRU COPACII DE NUC CARE NU AU CRESCUT DIN VINA MEA Toamna trecută, aflându-mă în drum spre casa părintească, m-am pomenit cu un re...
-
ERA VREMEA CIREȘELOR ALBE, IAR MAGDALENA UMBLA DESCULȚĂ PRIN CURTEA PE CARE AM CUTREIERAT-O CÂNDVA ȘI EU Ca să înțelegeți mai bine ce-mi d...
-
TATĂL MEU ÎL CAUTĂ PE-UN NEAMȚ RĂTĂCIT ÎN POLONIA. AR PUTEA SĂ-L ÎNTÂLNEASCĂ PE CUMNATUL SĂU, PAVEL, CĂZUT TOT PE-ACOLO În zilele începutulu...
-
VALERIU VA SCRIE SI IN CER ADEVARURI CRENGIENE. SI-L VA RUGA PE DOMNUL SA-L FEREASCA SA PUNA VIRGULA INTRE SUBIECT SI PREDICAT "Astazi,...
-
"AR FI CAZUL SĂ ÎNVĂȚĂM CÂTE CEVA DE LA PĂRINȚII NOȘTRI . DACĂ NU SĂ IUBIM, MĂCAR SĂ NU NE CERTĂM UNUL CU ALTUL" Lucia Cucu este...
-
"IOANA RADU DE MOLDOVA ȘI-AR FI DAT SUFLETUL ÎN LUNA UNUI FEBRUARIE, FIIND GĂSITĂ FĂRĂ SUFLARE LA SFÂRȘIT DE APRILIE " Pe 30 ianua...
-
AM AȘTEPTAT CA LA POARTA AȘTEPTĂRII: POATE VIN ASTĂZI, POATE VIN MÂINE. N-AU VENIT ȘI NU ȘTIU DE CE N-AU VENIT Am ajuns să devin hoț. Am fur...
-
DUPĂ APROAPE 6 ANI DE LA ÎNĂLȚAREA SPRE STELE A MARELUI MIHAI VOLONTIR, MORMÂNTUL LUI PARE UITAT DE TOATĂ LUMEA Sau despre Scara Valorilor ...
-
VERIȘORUL MEU A ALES SĂ MOARĂ DEPARTE DE BAȘTINĂ TOCMAI ÎN MOMENTUL CÂND ÎN DONBAS SE DUCEAU LUPTE CRÂNCENE O spun din capul locului: nu ști...
-
BANII NU ADUC FERICIRE. ȘI NICI PREA MULTĂ DRAGOSTE FAȚĂ DE PĂRINȚI Mă tot întrebam acum un deceniu, întrun jurnal personal, de ce tata şi m...
-
DORU, NEPOȚELUL MEU DE LA CHIȘINĂU, A ÎMPLINIT UN AN Zilele acestea, Doru, nepoțelul meu de la Chișinău, a împlinit un an. A crescut băiat...