ANUL PRIMEI ATESTĂRI A LOCALITĂȚII BĂLȚI NU POATE FI 1421, DEOARECE SURSA ARE LA BAZA O TRADUCERE GREȘITĂ ÎN RUSĂ
Scriam cândva, tot în acest spațiu,
despre interesul și eforturile savanților și istoricilor de a convinge
autoritățile bălțene să schimbe și să sărbătorească corect anul primei atestări
documentare a localității Bălți de pe malurile râului Răut. Pentru că de ani
buni, pare-mi-se încă de pe vremurile agrarienilor aflați atunci la putere,
primăria din partea locului sărbătorește hramul orașului, cu constatarea că
prima atestare istorică a localității ține de anul 1421. De atunci s-au scris
mai multe cărți și articole, s-au turnat filme în care s-a spus un neadevăr, cu
substrat ideologic.
Iar în fiecare an, pe 22 mai, de
Sfântul Nicolae, când e Hramul orașului, autoritățile mai organizează un fel de
paradă, pe parcursul căreia salariații unităților economice, a organizațiilor
și instituțiilor din oraș trec prin fața unei tribune improvizate cu edilii pe
ea. Și de fiecare dată accentul se pune pe anii pe care-i împlinește Bălțiul,
speculându-se cu o cifra care indică vârsta localității egală cu 199 de ani mai
mult decât cea adevărată.
Realitatea, spun savanții de la
Academia de Științe, este alta. Ei au stabilit că ziua de 22 mai este doar
Hramul orașului, care nici el nu are nimic cu anul 1421. Or prima atestare
documentară a localității Bălți de pe malurile râului Răut ține de 4 octombrie
1620, în perioada domniei lui Alexandru Iliaș, ne spune și Wikipedia. Acesta a
apărut aici în urma strămutării locuitorilor satului Bălți de pe pârăul
Bălți.
Savanții mai afirmă că la 1421 nu exista vreo localitate cu numele Bălți. Abia la 20 august 1588 într-un uric a lui Alexandru Lăpușneanu este atestat satul Bălți, ce purta numele râulețului Bălți existent și astăzi, care izvorăște în satul Iliceuca și se varsă în râul Cubolta, ne mai spune aceiași sursă.

