SE CĂLĂTORESC VECINII, DE PARCĂ SUNT CHEMAȚI LA RĂZBOI

Zilele trecute, la Pelinia, din raionul Drochia, localitatea în care s-a născut, a fost petrecut în ultimul drum bălțeanul Nicolae Ursăchilă.  

Pentru mine a fost mai mult decât un vecin. Pentru ca am activat împreună o perioadă la o unitate economică. Și pentru că în cartierul "Dacia" din Bălți, unde am locuit în tinerețe, am avut apartamentele la același etaj, tot în vecinătate. Ca mai târziu, să ne pomenim din nou vecini de blocuri în cartierul zece din același oraș, unde locuiesc familiile noastre azi.

Acum câteva săptămâni s-a ridicat spre stele sufletul lui Valentin Ceban. A fost nu doar un vecin din casa de alături, dar si o persoană cu care puteai discuta multe fără să simți că te plictisești. Cu Valentin am frecventat mulți ani la rând sauna și ne adunam, pur și simplu, în curte, la un schimb de vorbă bună, împreună cu alți prieteni de-ai mei și ai lui.

Ne-a părăsit acum ceva timp, la o vârstă mult prea tânără, Ghiță Cebotari, un consătean de-al meu și un vecin de bloc. Azi, fără gluma și pătăraniile lui, viața ne pare mai tristă, mai grea.

A plecat la Domnul și fosta mea nevastă, Valentina. A făcut parte din gașca noastră, chiar dacă a părăsit blocul acum un deceniu și a ales să moară în altă localitate.

E trist azi în vecinătatea noastră. Nu prea ai cu cine vorbi. Cei care ne părăsesc, pleacă cu tot cu interesul celor care rămân. Cu vecinii nou veniți nu prea ai ce vorbi. Suntem din diferite generații. Și ne vine greu sa găsim vreo temă de discuție. Vedeți-i cine sunt, măcar și în troleibuz, așteptând să cedeze locul unui bătrân.

Se călătoresc vecinii, de parcă sunt chemați la război. Se duc cei de la începuturi vecini. Iar noi, cei ce mai suntem, rămânem tot mai streini.