Nu știu cum e în alte localități din republică, dar la Bălți fugarul Șor își dorește primăria. Dovadă sunt doar câteva corturi instalate chiar în centrul urbei, unde șoriștii fac propagandă mincinoasă. Promit "CHIAR ACUM” pensie minimă de 4000 de lei și salarii duble pentru profesori și medici. Presupunem că s-ar putea să se țină de cuvânt cândva, dar CHIAR ACUM pare mincinos.
luni, 19 decembrie 2022
marți, 13 decembrie 2022
O PIESA A DRAMATURGULUI BELARUS ALEXEI DUDAREV, MONTATĂ LA NAȚIONALUL BĂLȚEAN DE MIHAI VOLONTIR
Tot în acea perioadă am încercat să-mi expun opinia despre un spectacol de forță al trupei bălțene. E vorba despre "Amurg", un spectacol montat de și cu participarea Marelui Mihai Volontir după piesa dramaturgului belarus Alexei Dudarev. Pe scenă au evoluat doar trei actori: Mihai Volontir, Eufrosinia Dobândă-Volontir și Mihai Grecu. Dar țin minte și astăzi o vorbă înțeleaptă rostită de eroul lui Mihai Volontir, Vasil. E, de fapt, o replică adresată personajului jucat de Mihai Grecu, Michita, poreclit și Gastrită: "Soarele îi încălzește și pe cei buni, și pe cei răi, și pe cei de două feluri".
Dacă nu mă înșală memoria, tot cam în aceiași perioadă și tot în "Moldova Socialistă" am publicat și un crochiu despre Iulian Codău, unul din primii actori ai teatrului bălțean. Încă nu avea titlul "Artist Emerit", iar presa republicană se cam zgârcea să publice câteva rânduri despre el. Redactorii ziarelor editate la Chișinău nu îndrăzneau să încalce o dispoziție a unui sus pus, care nu-l suferea pe Codău pentru tot adevărul ce-l scotea la iveală.
Eu, însă, am îndrăznit să scriu un crochiu și să-l trimit la redacția cotidianului CC al PC al Moldovei. Astfel în numărul din 4 iunie 1989 la rubrica "Profiluri" a apărut materialul despre Iulian Codău întitulat "Toamna de aur a unui actor". Riscul cel mare a fost a poetului și publicistului Serafim Belicov, care activa la acel moment în respectiva redacție și care a aprobat publicarea crochiului meu.
duminică, 27 noiembrie 2022
UN "BOSCHETAR" ȘI-A SĂRBĂTORIT ZIUA DE NAȘTERE PE SCENA TEATRULUI NAȚIONAL "VASILE ALECSANDRI" DIN ORAȘUL BĂLȚI
În prima decadă a lui brumar, actorul bălțean Constantin Stavrat
și-a sărbătorit ziua de naștere. A marcat-o, în prezența unei săli pline cu
spectatori, pe scena Teatrului Național "Vasile Alecsandri" din
Bălți, căruia
i-a consacrat 37 ani de activitate din cei 65 împliniți pe 10 noiembrie.
A fost în scenă în unul din cele trei roluri – toate principale – din spectacolul “Promit solemn”, evoluând alături de actrițele Ina Ilașciuc și Angela Rotaru.
E o comedie cu substrat tragic despre cum se orientează în această viață complicată trei categorii de concetățeni, generații, dacă vreți. O comedie despre dragostea dintre un boschetar care îşi propune să înceapă viaţa de la zero şi o femeie de succes. Dar și despre cum vede această relație și viața, în general, fiica funcționarei îndrăgostite.
joi, 3 noiembrie 2022
Am tot întins-o cu scrierea acestor rânduri până la momentul când, iată că și la nordul republicii au fost recoltați strugurii iar mustul clocotind a fost depozitat în balercile din beci.
Zic, am întins-o într-un fel intenționat, deoarece subiectul de astăzi e despre vița de vie și fructul ei, despre culesul și strivirea strugurilor, despre cât de săritori în ajutor sunt rudele și vecinii la momentul când vine vremea culesului poamei. Iar momentul la care mă refer s-a întâmplat nu mult după ziua Crucii, așa cum se obișnuiește să fie culeasă poama în satul unde m-am născut.
Mai mândru ca în alți ani, Colrăteni-ul meu, așa cum îl vedeți în poza de mai sus, a muncit în voie la strânsul roadei. Timpul a ținut cu el. Cu noi, adică. Pentru că și eu, atunci când vine vremea culesului, mă fac în fiecare an agricultor. Iată și niște argumente fotografice.
Am întârziat cu publicarea acestor rânduri și din alte motive. Mi-am zis că trebuie s-o fac cât mai aproape de Hramul satului. Pentru că e ultimul Hram din fiecare toamnă, de Sfinții Arhangheli Mihail și Gavriil. După care creștinii intră în postul de Crăciun. Și după care, cam toate lucrările din câmp sunt încheiate.
Iată că o fac la început de noiembrie, dar de hram voi merge în sat să gustăm tulburelul. Și să ne urăm pace, sănătate, dragoste și belșug în toate.
luni, 24 octombrie 2022
TROTINETA MAGDALENEI ȘI CĂRUCIORUL MEU DE ALTĂDATĂ
sâmbătă, 22 octombrie 2022
miercuri, 19 octombrie 2022
ERA VREMEA CIREȘELOR ALBE, IAR MAGDALENA UMBLA DESCULȚĂ PRIN CURTEA PE CARE AM CUTREIERAT-O CÂNDVA ȘI EU
Ca să înțelegeți mai
bine ce-mi doresc să spun prin titlul de mai sus, vă îndemn, dragi prieteni, să
priviți acest video. Suntem eu și nepoțica, în curtea casei părintești, aflați
chiar sub un cireș cu fructe albe și dulci, dulci. Că eram amândoi pofticioși
de cireșe albe, nici vorbă să fie. Magdalena, însă, m-a uimit că și-a lăsat
încălțările, călcând desculță prin țărâna deja bătătorită a livezii. Cum
alergam și eu tot pe acolo în copilăria mea.
Cireșele dulci și albe, cum erau, ne-a pus pe vorbă și ne-a
apropiat mult. Fără s-o întreb de ce umblă desculță, aflu de la nepoțică că-i
mai ușor să mergi fără încălțări și-i mai sănătos, cum i-a spus chiar
maica-sa.
Iar pisoiul a impresionat-o și el, că tare voia să pătrundă în casă. Dar i-au zis stăpânii gospodăriei să nu-i permită să intre și nepoțica a găsit că-i tocmai momentul să se joace cu el. Chiar pe prag.
Acum cireșele s-au trecut. Iată că și strugurii au fost culeși. Iar pe pervazul unei ferestre din apartamentul bunelului se coc niște gutui, crescute tot la Corlăteni.
Între timp Magdalena s-a pricopsit cu o trotinetă și o fugărește când îi permite vremea. Dorel crește și începe să viseze cireșe albe. Iar bunelul și-a pus "lampă la fereastră/ pentru toată iarna noastră" ca să-și potolească dorul. Dorul de Magdalena, de Doru, de Rodica și de Sandu. Un dor care nu are margini.
duminică, 16 octombrie 2022
"PĂCALĂ PUNE PUNCT VICLENIEI, MINCIUNII ȘI IPOCRIZIEI PRIN UMORUL ȘI ISTEȚIMEA SA ASCUNSĂ SUB O MASCĂ DE NAIVITATE ȘI SIMPLITATE"
Deva este, cum spuneam, orașul de reședință al județului Hunedoara din România. Iar la Universitatea din Petroșani, care face parte din județul nominalizat și care se află la o depărtare nu prea mare de Deva, își face studiile o nepoțică de-a mea. Cătălina e o studentă silitoare, din câte am aflat, dar e și o fire cutezătoare. Când are timp liber călătorește prin țară. Dorește să cunoască cât mai bine România. Știu că a fost și la Deva. Nu știu doar dacă a intrat și pe la Teatrul de Artă din localitate. Dar o sfătui mult să meargă la vreun spectacol al trupei de acolo. Să guste din umorul și istețimea lui Păcala, care "pune punct vicleniei, minciunii și ipocriziei". Sper să-i prindă bine în viața asta complicată.
miercuri, 5 octombrie 2022
GRIGORIȘIN UMILEȘTE PEDAGOGII ȘI POPULAȚIA ROMÂNEASCĂ A MUNICIPIULUI BĂLȚI, VORBINDU-LE ÎN LIMBA "РУССКОГО МИРА"
Cunoscându-i feleșagul, îl întreb și pe această cale dacă nu-i este rușine să apeleze la ajutorul unor traducători atunci când asculta pe cineva care vorbește în română ca să ia cuvântul și el în limba oficială a Federației Ruse. Știu că răspunsul la întrebarea mea e cunoscut: asemenea personaje cum este Grigorișin nu au rușine. Altfel nu ar candida la o funcție care necesită cunoașterea limbii oficiale a Republicii Moldova. Că obrazul lui Grigorișin este prea gros o spune și acest spot publicitar afișat pe străzile orașului cu o populație majoritară de origine românească de circa 70 la sută.
Mie mi-ar fi rușine, zau!
(Poze preluate de pe internet)
duminică, 2 octombrie 2022
UN SFAT PENTRU TINERII ȘI DOMNIȘOARELE DIN TROLEIBUZE ȘI AUTOBUZE CU CĂȘTI ÎN URECHI ȘI TELEFOANE ÎN FAȚĂ
Am un sfat pentru tinerii cu căști în urechi și telefoane în față, aflați pe scaunele troleibuzelor și autobuzelor și care se fac a nu vedea că alături stă în picioare o mătușă gârbovită sau un moșulică sprijinit într-o cârjă. Mergeți să vizionați spectacolul „451 Fahrenheit”, montat la Teatrul Național "Vasile Alecsandri" din Bălți pentru ca să învățați bunele manieri: amabilitatea, bună-cuviința și politețea. V-o spun deoarece, se vede, acasă și la școală aceste materii nu le-ați însușit.
Spectacolul a fost montat după romanul cu același titlu semnat de scriitorul american Ray Bradbury dramatizarea și regia căruia aparțin Irinei Popescu Boieru și lui Radu Ghilaș. Nu cred că merită să vă dezvălui subiectul, el fiind foarte potrivit să-l cunoască nu doar elevii, ci și și pedagogii lor. Dar și părinții. Voi spune doar ceea ce zice Wikipedia despre acest material: "Romanul prezintă o societate futuristă în care cărțile sunt interzise, iar pompierii au rolul de a găsi și arde cărțile."
Criticul de teatru
Larisa Ungureanu, prezentă la spectacolul din 23 septembrie curent, l-a pus la
dispoziția juriului de preselecție pentru Gala Premiilor UNITEM 2022. A făcut, altfel spus, o
propunere. Sper să fie înțeleasă corect de către jurați.
Imaginile din această postare aparțin Larisei Ungureanu.
miercuri, 28 septembrie 2022
NU MAI E TATA, NU MAI ESTE PRINTRE NOI MAMA. AU PLECAT SUS, LA DOMNUL, TOȚI CEI 7 COPII AI BUNEILOR NICOLAE ȘI ELISAVETA
Facebook-ul mi-a scos astăzi din arhiva sa o postare mai veche, care merită s-o am la îndemână zilnic, nu doar de Ziua Crucii. Iată de ce am decis să public conținutul ei și în acest blog ca să o pot citi când îmi vine dorul de părinți.
joi, 22 septembrie 2022
DULCEAȚA DE LA POARTA GARAJULUI LUI ANATOL BURLACU
Când a murit nu eram în oraș. Iar vestea am aflat-o abia peste o săptămână, după ce am revenit la Bălți din sat. Dar l-am plâns așa cum
putem noi, bărbații, să plângem. Și îl pomenesc de fiecare dată când se întâmpla
să întâlnesc pe cineva care l-a cunoscut. Și cu care am fost împreună
întâmplător sau cu orice ocazie.
Zilele trecute mi-am amintit iarăși de actorul Anatol Burlacu, care mi-a fost un bun prieten și care, vă spuneam mai sus, nu mai e cu noi.
Pentru că pe 22 iulie i-am fi sărbătorit ziua de naștere, dacă acum 11 ani bunul Dumnezeu
nu-l lua Sus, lângă El. L-am pomenit aflându-mă deunăzi în afara orașului, acolo unde cresc mărar și căpșune, usturoi și agrișe, sfeclă roșie și pătrunjel și ce mai dă domnul.
Când era în viață, ne întâlneam deseori la Teatrul Național
"Vasile Alecsandri" din Bălți. El pe scenă, eu în sala. Se întâmpla
să-l întâlnesc pe stradă sau când mergeam la garaj, unde aveam o
"Ladă" veche, iar el, într-un alt garaj din vecinătate - o
motocicletă. La intrare în garaj, pe dreapta și pe stânga porții, avea
plantate câteva tufe de viță de vie. Cu struguri dulci ca mierea.
Nu mai țin minte în ce an l-am rugat să-mi permită să tai câteva ramuri pentru a croi niște butași ca să-i sădesc acolo unde cresc usturoiul și căpșunele. Doi sau trei lăstari mi i-a tăiat chiar el. Și s-au prins, deși i-am plantat în aceeași zi de toamnă secetoasă. De mai mulți ani deja, strâng nectarul vitei de vie replantat de la poarta garajului prietenului în câmpul vilei mele. Iar deunăzi am cules o căldare plină cu struguri și i-am adus acasă. Cam putini anul acesta, dar la fel de dulci ca mierea.
Ziceam că l-am plâns în singurătate pe Anatol, deoarece a fost
nu doar un actor bun, ci și un om de mare omenie. Glumea odată că trebuie să-i
zic bade, deoarece s-a născut cu câteva săptămâni înainte de a veni eu pe această
lume. Iar altă dată m-a rugat să scriu un scenariu pentru un spectacol care-l
avea deja în mintea lui, după o poveste a lui Ion Creangă. Regret că i-am
refuzat propunerea, altfel ajungea, poate, și numele meu pe vreun afiș teatral.
Trebuie să știți că deși am încercat, nu am îndrăzneala cuvenită să scriu cronici teatrale. Pentru că o fac mult mai bine specialiștii. Iar despre actorul Anatol Burlacu a scris cât se poate de sincer regretatul lui coleg de teatru, Pavel Proca. În culegerea "Să mă aplaudați cu palma pe obraz", bunăoară, cronicarul consacră două pagini lui Anatol Burlacu. Textul e cât se poate de sincer, căci, de fapt, aparține nu lui Proca, ci protagonistului și are titlul "Spovedania unui artist". Adică, Spovedania artistului Anatol Burlacu.
"Ce vă pot spune după un sfert de veac de corvoadă teatrală? Fără a mă lăuda, mărturisesc că promoția de actori a pedagogilor Petru Baracci și Ion Bordeianu (1976) a fost la înălțimea exigențelor profesionale. De nu mă credeți, "divulg" câteva nume: Vitalie Todiraș, Emil Dodiță, Jan Cucuruzac, Constantin Adam, Ion Chiperi, Galina Danilov, Margareta Mustea și, desigur, sluga dumneavoastră - Anatol Burlacu. Am fost repartizați, toți până la unul, la Teatrul "Vasile Alecsandri". Anatol Pânzaru, prim-regizorul teatrului ne-a primit cu brațele deschise și ușile cabinelor de machiaj vraiște - din lipsă de spațiu locativ dormeam în teatru (în vechea clădire "Scala", mâncam în teatru, lucram în teatru, ne căsătoream în teatru... Am fost angajați în repertoriu. Turneele au fost prima școală de teatru profesionist. Primul spectacol în care am repetat, apoi am jucat, a fost "Oficiul bunelor servicii Greierașul", în regia maestrului Mihai Volontir, dă-i, Doamne sănătate. Aproape toți foștii studenți de mai ieri ne-am căpătuit cu roluri în spectacolul lui bădița Mihai. Am fost și la Chișinău cu dânsul, în cadrul turneului din luna mai 1977. Succes mare, domnilor! Nu mă plâng de roluri, că am avut destule. Nu mă plâng de regizori, că am lucrat și cu Anatol Pânzaru, și cu Nadejda Aronețkaia, și cu Margareta Panfilova (regizor de la Moscova), și cu Ion Bordeianu. "Pragul" bordeienist a fost o revelație pentru mine (și nu numai). L-am făcut pe Șargai, amicul eroului central Buslai, interpretat de fostul coleg de facultate, Vitalie Todiraș. Chiar și mie mi-a plăcut ce am făcut (trec la poezie!), dar a plăcut și criticii teatrale, și publicului. A fost o dramă, jos pălăria! Când venise Racia Kaplanean la teatrul "A. S. Pușkin" să monteze "Mult zgomot pentru nimic" - acolo m-am oprit. De repetat - am repetat, dar de jucat nu am avut parte, fiindcă mă apucase un dor nebun de Bălți și am picat bob sositor pe scena părintească. Pe urmă am fost o stagiune și la Petroșani, România, unde am jucat în spectacolele lui Nicu Ursu. Dacă nici acolo, deși salariul era incomparabil mai mare ca acasă, n-am încălzit mult timp locul. Am revenit la "Vasile Alecsandri". Sărăcie, mizerie, frig (nu doar în teatrul bălțean - în toate teatrele basarabene), dar vorba cântecului: "Fie pâinea cât de rea, tot mai bine-n țara ta. Am fost și director adjunct, un fel de impresar-șef, responsabil "pe spectatori și turnee"
N-am tras mâța de coadă, am organizat turnee de vară, actorii au avut și premii (prime) bunicele, publicul ne aplauda, ba și banchete "plămădea". Așa erau timpurile, musiu! Pe urmă am intrat iar în scenă. Am făcut ce mi-au spus și cum mi-au spus. Cui nu-i place, vorba regretatului Valeriu Cupcea - să facă mai bine că eu nu-s contra. Cum mă simt după 25 de ani pe scena Naționalului "Vasile Alecsandri"? Întrebați direcția teatrului, partenerii, regizorii și spectatorii. Eu unul mă simt bine, deși situația teatrelor noastre, vorba deputaților, "nu e tare precară". Mă închin cu plecăciune, al vostru Anatol Burlacu".
Pavel Proca a editat cartea sa în anul 2004. Anatol Burlacu s-a stins pe 6 ianuarie 2011.
DESPRE VARIANTĂ BĂLȚEANĂ A LACULUI CU NUFERI ȘI RUGINA CARE A ACOPERIT CHIPUL DIN CENTRUL URBEI AL MARELUI MIHAI EMINESCU Tot mai multă...
-
ERA VREMEA CIREȘELOR ALBE, IAR MAGDALENA UMBLA DESCULȚĂ PRIN CURTEA PE CARE AM CUTREIERAT-O CÂNDVA ȘI EU Ca să înțelegeți mai bine ce-mi d...
-
TATĂL MEU ÎL CAUTĂ PE-UN NEAMȚ RĂTĂCIT ÎN POLONIA. AR PUTEA SĂ-L ÎNTÂLNEASCĂ PE CUMNATUL SĂU, PAVEL, CĂZUT TOT PE-ACOLO În zilele începutulu...
-
VALERIU VA SCRIE SI IN CER ADEVARURI CRENGIENE. SI-L VA RUGA PE DOMNUL SA-L FEREASCA SA PUNA VIRGULA INTRE SUBIECT SI PREDICAT "Astazi,...
-
"AR FI CAZUL SĂ ÎNVĂȚĂM CÂTE CEVA DE LA PĂRINȚII NOȘTRI . DACĂ NU SĂ IUBIM, MĂCAR SĂ NU NE CERTĂM UNUL CU ALTUL" Lucia Cucu este...
-
"IOANA RADU DE MOLDOVA ȘI-AR FI DAT SUFLETUL ÎN LUNA UNUI FEBRUARIE, FIIND GĂSITĂ FĂRĂ SUFLARE LA SFÂRȘIT DE APRILIE " Pe 30 ianua...
-
AM AȘTEPTAT CA LA POARTA AȘTEPTĂRII: POATE VIN ASTĂZI, POATE VIN MÂINE. N-AU VENIT ȘI NU ȘTIU DE CE N-AU VENIT Am ajuns să devin hoț. Am fur...
-
DUPĂ APROAPE 6 ANI DE LA ÎNĂLȚAREA SPRE STELE A MARELUI MIHAI VOLONTIR, MORMÂNTUL LUI PARE UITAT DE TOATĂ LUMEA Sau despre Scara Valorilor ...
-
VERIȘORUL MEU A ALES SĂ MOARĂ DEPARTE DE BAȘTINĂ TOCMAI ÎN MOMENTUL CÂND ÎN DONBAS SE DUCEAU LUPTE CRÂNCENE O spun din capul locului: nu ști...
-
BANII NU ADUC FERICIRE. ȘI NICI PREA MULTĂ DRAGOSTE FAȚĂ DE PĂRINȚI Mă tot întrebam acum un deceniu, întrun jurnal personal, de ce tata şi m...
-
DORU, NEPOȚELUL MEU DE LA CHIȘINĂU, A ÎMPLINIT UN AN Zilele acestea, Doru, nepoțelul meu de la Chișinău, a împlinit un an. A crescut băiat...