APOI SĂ MĂ PUN PE AȘTEPTARE: SĂ CREASCĂ DORU, SĂNĂTOS ȘI MARE. PRECIS CĂ ODATĂ ȘI ODATĂ VOR VENI SĂ GUSTE VIȘINELE LUI BUNELU

Întâlnesc astăzi în pagina mea de pe facebook o postare din 2 aprilie 2017 în care "mă laud" că sădisem la fazendă cațiva arbusti: doi de agriș și trei de coacăză neagră. Scriam în acea postare că atunci când le turnam apă, apoi țărână, mi-am amintit de copacii și tufarii din grădina și livada copilăriei mele, plantați și îngrijiți de tata astfel încât eu cu sora, dar și părinții, nu am dus lipsa pe parcursul verilor și toamnelor de nici un fruct sau pomușoară. Când se terminau cireșele și căpșunile, treceam la vișine, când ieșeau acestea din sezon, mergeam la coacăză, zarzări, prune, pere, mere, poamă, etc. Așa era tatăl meu, dar și majoritatea gospodarilor din Corlăteni, că asigura un conveier de fructe, pomușoare și legume de care ne bucuram anul împrejur.

"Zilele trecute, când turnam apă la rădăcina arbuștilor, îmi veni ideea să le consacru și să le ofer nepoțelei mele de la Chișinău, Magdalena. Pentru ca atunci când va poposi la vatra mamei sale, să se înfrupte cu pomușoare dulci și gustoase. Și tot atunci observasem că vișinul cu fructe mașcate, pe care l-am sădit cu două săptămâni mai înainte, s-a și prins tot pentru Magdalena. Și tot pentru Magda, la fazenda bunelului cresc căpșune, zmeură, vița de vie de câteva soiuri, un prun și daca se prinde bine, la anul va avea și un nuc.

 Daca, poate, încearcă a învăța să citească, trebuie să-i scriu Magdalenei că bunelul a lăsat ceva loc liber și pentru pepene verde, dar și pentru zămoși dulci, dulci. Să se mai încălzească puțin. Așa că... să crești mare și sănătoasă, Magda, și să vii cât mai des la Bălți, la bunel", încheiam gândurile și epistola mea adresată nepoatei acum câțiva ani.

 Această postare, repet, am publicat-o pe 2 aprilie 2017. Vezi că au trecut câțiva ani de atunci. Și nu știu de ce, (adică, știu eu de ce, dar nu se spune) Magdalena nu a mai venit să guste din căpșunile, agrișii și vișinele îngrijite de bunelu pentru ea.

 Iar azi m-am prins cu gândul că trebuie să măresc suprafața ocupată cu căpșuni. Și să mai sădesc un vișin. Poate și un cireș mai tânăr. Să mai schimb din vița de vie. Și un gutui nu ar strica să-l pun în fundul grădinii. Și toate astea pentru recent născutul frățior al Magdalenei, Doru.

 Apoi să mă pun pe așteptare: să crească Doru sănătos și mare. Precis că odată și odată vor veni să guste din vișinele lui bunelu.