MA GÂNDESC LA CELE SCRISE DE FIICA MEA, CÂND SPUNE UN ADEVĂR DOAR PE JUMĂTATE. DUPĂ LICEU, A REFUZAT SA MEARGĂ LA STUDII UNIVERSITARE LA IAȘI IN FAVOAREA CHIȘINĂULUI

În unul din 31 august, fiica-mea m-a măgulit cu o postare pe o rețea de socializare. 

"Zilele astea mă podidesc amintirile. A început cu "Suveranitatea" în interpretarea lui Cristofor Aldea Teodorovici, a urmat cu întrebarea Adrianei Boros, despre primul eveniment semnificativ pe care ni-l aducem aminte din copilarie. Pentru mine au fost 2 evenimente care m-au marcat, deși eram încă foarte mică: moartea soților Doina și Ion Aldea Teodorovici și Podul de Flori. Mi le aduc aminte foarte vag, dar țin minte emoțiile pe care le simțeam atunci.

Am fost crescută astfel încât limba română să aibă un rol definitoriu în dezvoltarea mea. În familie se vorbea românește, deși locuiam în cel mai rusificat oraș din Moldova, Bălți.

Afară și în magazine în rusă, acasă în română.

Eram și noi un soi de diasporă chiar la noi acasă.

A urmat școală, gimnaziul, iar în liceu, datorita d-nei Cociu, am luat aripi. Nu credeam vreodată ca aș putea lua o mențiune la olimpiada republicana de limbă română, pentru că știam, fac greșeli, multe din grabă și dorința de a reuși cât mai multe (în continuare procedez la fel și nu am reușit să scap de aceasta meteahnă). Și azi, dacă mi-aș dori să mă întorc vreodată în liceu, tot la orele d-nei Cociu mi-aș dori sa ajung.

Ce îmi doresc pentru Magda este să ajungă să își găsească un mentor/o mentoră care să o facă să își iubească limba cel puțin la fel de mult. Îmi crește inima când îmi zice educatoarea ei că ea vorbește foarte românește.

Și îmi mai doresc ca învățătorii, profesorii din toate liceele și universitățile Moldovei să o vorbească fluent, corect. Am suferit mult în universitate din acest motiv .

La mulți ani!"