DE SĂRBĂTORI, DIN NOU ACASĂ. ÎNTORS CU FOTOGRAFII CARE-ȚI MANGÂIE SUFLETUL CÂND LE PRIVEȘTI AFLAT DEPARTE

Am fost în timpul sărbătorilor de iarna la Corlăteni. La ai mei, Acasa, am fost. Mi-am oblojit sufletul. 

Am făcut și niște poze. Păcat să le pierd, chiar dacă nu sunt atât de calitative din punct de vedere tehnic. Și mi-am zis să le public aici. Ca amintire, în primul rând pentru mine. Și apoi, poate că le găsește și altcineva la fel de prețioase cât de scumpe sunt pentru mine.

Tot ce am revăzut m-a făcut să vibrez. Să-mi amintesc, spre exemplu, de cercul cel mai mare de la cuptorașul din curte, la care mama fierbea mămăliga și cocea scrobul, cerc pe care-l rostogoleam prin colbul uliței cu un cârlig din sârma, închipuindu-mi că conduc un mecanizm. 

Iar felinarele astea moderne și flăgulețele de lângă ele, instalate la ușa centrală a casei, mă readuse la realitate. În copilăria mea nu existau asemenea becuri. Se întâmpla să aprindeam lampa cu gaz, dacă stația electrică din localitate nu putea fi pornită când amurgea.

Violeta, actuala gospodină a casei, o nepoțică de la soră, tocmai vorbise prin skype cu finu-su Andrei din Surgut, Rusia. Acela îî  spunea că în taigaua lui e un ger de minus 43 de grade C. În casa părintească temperatura era pozitivă. O sobă călduță și caloriferele - la fel.

Și am mai observat că în alte timpuri beciul era mai încăpător, deoarece nu era atât de plin. Si nici Coca-Cola nu era prezentă pe masă, cum ne-o pune la dispoziție astăzi Raluca cea frumoasă și înțeleaptă.

Până și Azorel se bucură de sărbători, dar mai ales de oaspeți. Cum să nu se bucure, dacă e atât de mult alintat și mângâiat?