CA ȘI CUM AI PLUTI ÎNTRUN OCEAN FĂRĂ SĂ MAI AJUNGI LA MAL

Am descoperit acum ceva timp in sertarele si politele bibliotecii mele un album al fiicei. Era in clasa VI la Liceul-Gimnaziu "Mihai Eminescu" din Balti, iar albumul contine mai multe desene executate de ea in cadrul orelor de Arta plastica. Ar fi un detaliu important sa-l spun, dar nu-mi pot aminti daca in acel an Rodica frecventa deja si Scoala de Arte plastice din localitate.

Zic asta, deoarece, repet, nu stiu in ce an fiica m-a rugat s-o inscriu la respectiva institutie de invatamant. Nu am putut sa-i refuz, mai ales ca i-am observat interesul fata de desen si ca avea note bune la liceu. Am luat-o de manuta si am mers la scoala de pictura, unde domnul Oleg Carp, actualul director al institutiei, a inscris-o chiar in clasa pe care o conducea el.

Imi vine greu sa spun ceva despre cum s-a descurcat Rodica la orele acestei scoli, unde mergea cateva zile in saptamana dupa lectiile de la liceu. Tin, insa, destul de bine minte momentul cand, fiind deja in anul 3, m-a rugat sa accept sa abandoneze lectiile la aceasta scoala. La liceu era o elevă bună si se ingrijora ca nu va reusi sa mearga in pas normal la ambele institutii de invatamant. 

Mai avea un an de studii la Scoala de Arte plastice. Cel mai interesant si cel mai greu, unde elevii invatau si deprindeau sa execute picturi in ulei.

Deunazi l-am intalnit in centrul urbei pe domnul Oleg Carp, pedagogul si conducatorul de clasa de la Scoala de Arte plastice al Rodicai. M-a mirat ca si-a amintit de fosta lui eleva, desi s-au scurs cam multisori ani. Si mi-a spus cuvinte calde despre clasa in care era inscrisa fiica.

M-am gandit ca ar fi trebuit sa spuna si ceva nu prea placut despre parasirea inainte de absolvire de catre Rodica a scolii. Presupun că l-a durut, totuși, acest abandon. Sa modelezi trei ani un suflet, un mic talent, sa nu-ti vezi rezultatul muncii tale, e ca si cum ai pluti intrun ocean fara sa mai ajungi la mal.

A tacut. N-a zis nimic la aceasta tema, domnul Carp.