ION ESTE OMUL CARE GOSPODARESTE CASA IN CARE AM CRESCUT

-Dar Nanu ce zice? 

Nanu sunt eu. Iar el este Ion, soțul nepoatei Violeta.

Cazul s-a întâmplat acum mulți ani în casa părintească. Deoarece mama era unicul proprietar al gospodăriei după moartea lui tata, discuția a convocat-o chiar ea pentru a ne clarifica cui rămâne casa, dacă, doamne ferește, pleacă și dânsa în ceruri. 

Prezenți eram eu cu sora Larisa, precum și fiica sorei, Violeta cu Ion. Eu și sora eram principalii pretendenți ca urmași de gradul unu. Dar ce a urmat, o să înțelegeți din cele ce scriu mai jos.

Anume în timpul acelei convorbiri am auzit fraza cu care încep aceste amintiri. O rostise Ion atunci când mama anunțase oficial cine rămâne stăpânii casei.

Ieri a fost ziua lui de naștere. A împlinit 47 de ani. Deoarece întreaga zi s-a aflat la serviciu, i-am scris un mesaj și l-am felicitat. I-am urat pace, sănătate și... răbdare.  

Nu știu dacă m-a înțeles corect când i-am dorit și răbdare.