MIRACOL SAU NEGLIJENTA DIN PARTEA MEA?

Nu știu ce s-a întâmplat că am pierdut circa o treime din textele ce le-am scris acum mulți ani și le-am copertat în ceea ce am întitulat  "Poveste neieșeană". Nu caut vinovatul, căci ar putea să fiu chiar eu. Am tot mutat dea lungul anilor această "poveste" dintrun calculator în altul. O aveam depozitată și în două sticuri pentru orice situație. Acum nu o găsesc în varianta deplină nici întrun calculator, dar nici în sticuri. Să fie un miracol?

Acum, când m-am pomenit în situația că nu am cu ce completa acest blog, pentru ultimii mai mulți ani, voi încerca să rescriu cele ce s-au întâmplat în această perioadă. Voi reveni doar la cele mai importante momente din viața fiicei și a relației ce o am cu ea. 

Știu, n-o să pot rescrie chiar tot ce am simțit la momentul potrivit, dar asta este situația.

Cred ca titlul pe care l-am afișat mai sus e cel mai potrivit pentru aceste rânduri. Pentru că neglijența mea e tot un fel de miracol. Miracol de care, în viața mea, am norocul să mă ciocnesc mai rar.