ERA 1992, ANUL CÂND CRUCEA MINERIADEI A AJUNS LA BĂLȚI

Poza de mai sus are o vârstă de circa trei decenii. E făcută în anul 1992, an când câțiva jurnaliști din Bălți am început editarea săptămânalului "Curierul de Nord", primul ziar de limbă română de după cel de-al doilea război mondial.

Interesul față de această publicație periodică a fost atât de mare, încât în una din zilele acelui an ne-am pomenit în redacție cu poetul român Ioan Alexandru. Acel Ioan Alexandru, care un an mai devreme, pe 26 septembrie 1991, a reușit să-i liniștească pe minerii răzvrătiți care ocupaseră Parlamentul Roman.

Presa timpului scrie că poetul și senatorul PNŢCD, Ioan Alexandru, le-a vorbit minerilor înfuriați despre Hristos, despre creștinism, despre democrație. "El le striga acestora, cu o cruce de placaj într-o mana (crucea care-l însoţise în Piața Universităţii în timpul carnagiului de pe 21 decembrie 1989) şi cu cealaltă ridicată profetic deasupra capului, să nu facă vărsare de sânge în Parlament şi să părăsească Instituţia asupra căreia atacurile violente însemna tot atâtea lovituri date democraţiei. La un moment dat se întâmplă un fapt incredibil: îl văd pe Ioan Alexandru ținând un piron și pe un miner bătând pironul cu o rangă în peretele din spatele prezidiului Camerei Deputaților. De piron Ioan Alexandru a agăţat crucea lui traforată în placaj şi pilogravată cu linii grafice inspirate din arta ţărănească."  https://renasterea.wordpress.com/category/mineriada-1991/)

Cunoșteam, dar nu chiar tot, ce s-a petrecut la București în acele vremuri zbuciumate. Ioan Alexandru, poetul si senatorul român, a intrat în redacția noastră să ne încurajeze și să ne spună adevărul despre mineriadă. Ne-a și lăsat o copie a Crucii ce o purta permanent cu el, Cruce pe care am agățat-o la intrarea în redacția noastră. Iar la despărțire ne-am și fotografiat chiar în fața clădirii, de fapt, un bloc locativ la parterul căruia se afla și redacțiile a două publicații locale.

In prezent, la Bălți nu se mai editează nici unul din acele două ziare. Crucea Poetului o mai fi fiind pe undeva, că nu putea sa dispară așa, fără urme. Iar Sufletul celui mai important poet religios al românilor, al omului de cea mai înaltă spiritualitate, cu o viață sfântă si complet devotat lui Iisus Hristos şi poporului român, ne urmărește de sus, amintindu-ne că "Noi vrem să fim un neam sfânt între toate neamurile pământului!"