CU NANANIMEA DIN MAHALAUA CASEI PARINTESTI

Nananime este un cuvant nou din propriul dictionar explicativ, cuvant care provine de la terminul lingvistic NANU. Nanu sunt chiar eu - asa ma numea acum multi ani Violeta, fiica sorei mele. Ca mai tarziu, fara sa-si dea seama si sa inteleaga adevaratul sens al cuvantului, tot Nanu sa ma numeasca, cand mergeam la Corlateni, si propria-mi fiica.

Pentru prima data s-a intamplat cand Rodica era de varsta copiilor din aceste poze. Se facea ca de undeva, din curte ma striga nepoata, Violeta. A dublat-o fiica-sa, Catalina. Si deoarece nu le auzisem nici pe una, nici pe cealalta, Rodica, care era si ea in apropiere, ma striga si mai tare: "Nanu, tu ce nu auzi?"

Ulterior cand mergeam acasa, la tara, toata copilarimea din mahala ma numea de asemenea Nanu. Pana si Raluca, cea mai mica nepoata de la sora, de fapt, stranepotica, tot asa ma striga.

In aceste poze ea este cea mai mica fiinta, dar si cea mai descurcareata in toate sotiile ei. Azi Raluca este fata mare. Si nu stiu daca realizeaza de ce ma numeste Nanu.