PESTE DRUM DE CASA PĂRINTEASCĂ CU ION, PĂRINȚII LUI ȘI CU AMINTIRILE DESPRE ȘOTIILE NOASTRE DIN COPILĂRIE

O amintire scumpa din copilaria si tineretea mea si nu numai a mea. Poza de mai sus ii reprezinta pe toti membrii familiei lui Volodea si Olea Talambuta  - ca asa le zicea lumea in Corlateni - care au fost vecinii de peste drum ai parintilor mei, Dumnezeu sa-i aiba in grija Lui si pe vecini, si pe parinti. Poza e facuta de mine probabil prin anii 80 ai secolului trecut, cand Radu Talambuta, virtuosul viorist de astazi, era purtat inca in brate de taica-su. Iar parintele lui Radu, acordeonistul, Ion Talambuta, era si continua sa fie prietenul meu de copilarie si de multe nazbatii.

Era, probabil, vreo sarbatoare ca Ion impreuna cu sotia sa Lorica si cei doi puradei, Domnita si Raducu, au sosit de la Chisinau la Corlateni sa-si vada parintii si casa parinteasca. Iar, aici, si eu bob sositor, tot la parinti si tot la casa parinteasca am sosit. Momentul cel cu fotografiatul s-a intamplat cand toti Talambutii au iesit in drum: tinerii sa porneasca spre Chisinau, iar parintii sa le ureze drum bun. Am iesit si eu cu FED-ul meu din cealalta parte a drumului sa-i petrec si am vazut in ochii parintilor lui Ion un semn ca deja le este dor de cei care inca nu pornise masina spre capitala.

Cu Ion, iar acum si cu intreaga lui familie, am avut si continui sa am o legatura deosebita, ca sa nu o numesc doar prietenie. La anul intai de universitate am stat impreuna in aceeasi gazda cateva luni. Dupa facultate, o perioada indelungata am activat in calitate de reporter teritorial la Comitetul pentru radio si televiziune si ne vedeam des cu Ion si Lorica - Ion isi facea serviciul in Orchestra "Folclor", iar Lorica - la redactia muzicala radio.

In ultimul timp ne intalnim mai rar, uneori doar la cimitir, de Blajini. Si ne invaluie amintirile: cum ii ajutam pe parinti sa culeaga struguriii, cum mai nu am incendiat o scarta de paie din curtea Talambutilor, cum, studenti fiind, mergeam pe la nunti si cumetrii, Ion si colegii lui sa cante pentru nuntasi si cumetri, eu sa ma vad satul si sa ma fac ca stiu a bate toba. 

Mandria lor, a lui Ion si Lorica Talambuta, sunt Domnita si Radu, iar acum si nepotii. Nu stiu daca am si eu dreptul sa ma mandresc putin cu generatia mai tanara a Talambutilor, dar, sa stiti ca, atunci cand aud vioara lui Radu, vibrez si eu ca si struna pe care o manueste. Si imi trece prin cap o idee ca buneii lui, acolo, sus, unde se afla, il aplauda frenetic.

P.S. Aceasta ultima poza o postez mult mai tarziu decat celelalte, dupa ce mai rasfoind arhiva, am dat de ea. Tine de anii 70 si ceva ai secolului trecut, iar evenimentul s-a produs in curtea casei parintesti a lui Ion Talambuta a doua zi dupa ce acesta si Lorica si-au jucat nunta. E un fel de benchet cu zeama de a doua zi, dar si cu multa muzica, unde dirijor a fost si cuconul mire. Il puteti vedea cu acordeonul in mani, alaturi de Anatol Golomoz la tambal, Alic la nai si inca cineva pe care nu l-am cunoscut, la contrabas, dar si eu alaturi de Golomoz ingrijorat daca nu cumva acesta rupe strunele tambalului. In randul doi, dreapta - tatal meu cu un pahar de vin in mana (ca intarziase la zaiafet), socrul cel mare si Valentin Enache, un bun vecin pentru toata mahalaua. E si soacra cea mare, in randul unu, alaturi de o sora a cuconului mire. Ex, ce-as mai striga si azi AMARRRRR!

P.S. din 4 februarie 2021 

E un mare noroc sa ai prieteni. Am descoperit astăzi niște poze postate de către jurnalistul Vasile Iustin Mija, poze pe care doar el știe de unde le-a luat. Iata-le. In toate îl găsesc pe Ion Tălămbută, acordeonistul și prietenul din copilărie de peste drumul casei părintești.