DIN ETERNITATE, INVATATORII NE VEGHEAZA SA AFLE DACA NU LIPSIM PREA MULTA VREME DE LA LECTII

Ori de cate ori merg acasa, la Corlateni, trec pe langa cladirea din josul pozei alaturate, care ma atrage ca un magnet sa intru macar in una din incaperile ei. Trec, insa, pe alaturi si-mi continui calea spre casa parinteasca, deoarece astazi aceasta cladire are alta menire. Scoala in care am obtinut studii medii, a trecut acum cateva zeci de ani intrun edificiu mai modern, mai spatios.

S-au scurs 54 de ani de la momentul despartirii. Nici nu stiu daca cineva din bunii mei invatatori mai este in viata. Stiu, insa, ca majoritatea sunt in ceruri. Si de acolo, din eternitate, ne vegheaza sa afle daca nu cumva am uitat tabla inmultirii si a scrie o compunere, daca inca merita sa avem nota buna la purtare si daca cineva lipseste de mai multa vreme de la lectii.

Gheorghe Habasescu si Alexei Dumbraveanu, Elizaveta si Ion Topor, Mihail Buciuceanu si Alexei Burda, Vitalia Grosu si Vladimir Ciobanu, Grigore Gradinaru si Valentin Dendea, si inca multi alti profesori, pozele carora nu sunt in acest album, se afla sus, printre stele.

Lipseste aici si poza primei mele invatatoare, Aglaia Pintilei. A plecat la Domnul multi ani in urma.

Sunt sigur, ca sute, poate chiar mii de discipoli de-ai lor le duc dorul si-i pomenesc de bine. Dumnezeu sa Va tina in bratele Lui, Scumpilor!

5 octombrie 2020