ACASA. TOAMNA LA CORLATENI, LA BASTINA
E casa parinteasca, la constructia careia am participat si eu, cand cea veche nu a mai rezistat dupa cutremurul din 1977.
Tata a trait doar cativa ani in ea, iar mama a reusit sa o vada mai frumoasa, dupa ce Violeta, o nepoata de la sora, si sotul ei, Ion Dumbraveanu, s-au stabilit cu traiul tot acolo. Azi o vedem asa cum este datorita lor, lui Ion si Violeta.
Este si casa unde eu trag mai rarut, dar cu mare dor si dragoste pentru ca acolo mai simt pasii sfintilor parinti. Iar sora, Lealea, cum ii zic eu (ca, de fapt, este Larisa), dar mai ales Raluca, o zgatie de fiica a Violetei, care peste noapte a crescut fata mare, nucul cel batran, crizantemele si trandafirii mamei, orataniile toate, pisoiul care ti se uita in ochi ca nu mai rezisti fara sa-l i-ai in brate, toate astea si inca atatea si atatea "bijuterii", fac Acasa si mai acasa, si mai dorita, si mai aproape de tot ce tine de dulcea copilarie.
Nu uitati de Acasa voastra, Prieteni!
10 octombrie 2020
Ce mamaliga, maicuta draga!
RăspundețiȘtergereDatorită serviciului, adeseori pașii mi se îndreaptă spre satul meu de baștină, acolo unde mi-am zburdat copilăria. Ori de căte ori revin, îl găsesc la fel de primitor și plin de dor. Știu că mă așteaptă, căci îmi cântă dorul prin orice foșnet de frunză, prin orice adiere de vânt! Acolo îmi este o bucaățică din raiul meu - la Băhrinești! Pe cât de fericită mă simt, sufletul îmi este umbrit de tristețe - casa părintească nu mai este! Colțișorul tău de rai e perfect, precum sunt și stăpânii!
RăspundețiȘtergereCu drag de voi, E.M.