OBOSITĂ ȘI INDISPUSĂ DE METODELE DE INSTRUIRE, FIICA AFIRMA ACUM MAI MULȚI ANI CĂ INTERESUL EI FAȚĂ DE FACULTATE E PE PATUL DE MOARTE

fragment din jurnalul "Poveste Neieșeană"

04 decembrie 2012 

De abia azi descopăr în "Nelinisti"-le Rodicăi un text datat cu 3 ianuarie 2008 și scris de cineva pe un forum, care condamnă practica predării materiei la facultatea de arhitectura a UTM: "toate diskutziile s limiteaza la sex + mashini+bani. trist, plictisitor shi obositor. ma gandesk la liceu )) makar kat de kat mai bine, in comparatzie cu modu' in care mi se infatzisheaza univeru'. putini ink o inteles in ce consta profesia, tatz vad banii pe care au sa-i faka pe seama la asta, tipic sh banal. an' trecut am mai rezistat cat de cat da' anu ista nik plashere, park is intr-o depresie de tip pasiv, cronica mai degraba ...oiibleaa... huiovaia situatzye.."

Si deoarece Rodica studia la aceeaș facultate, nu a putut să nu reacționeze la cele scrise.

"Subscriu la fiecare cuvânțel. As mai adăuga oboseala cronică și...indiferența toată a unor profi față de faptul în care ni se predă materialul. Tuturor le place la facultate, mie - nu, nu găsesc oameni cu care să am d/e ce vb, oameni cu care să îmi fie interesant. Nu vad nici un interes al profilor, față de felul de a ne instrui, de a o face cât mai coerent, mai bine și clar pt noi, de a ne arata cum e mai bine. Tot ce pot să facă e să zică că am făcut rău, ori să nu zică nimic, și la sf să ai o anumită notă, fără ca să fie argumentată, ori și mai rău, să nu vină profii la ore și la sf să aștepte proiectul gata făcut. 

Mai am inca 3 ani pe langa astia 3. Sper sa rezist, sper din tot sufletu. De multe ori ma intrebam daca nu cumva am facut alegerea gresita. Simt ca nu, simt ca arhitectura e de mine, e domeniul in care chiar as vrea sa ma afirm, domeniul in care as vrea sa fac cariera, doar ca ash vrea ca totul sa fie nitel altfel.

Indiferenta ucide, iar, interesul meu fata de facultate, e pe patul de moarte. Uneori imi pare ca pot invata mult m multe de pe net, decat de la facultate, unde ti se impun anumite teme prost argumentate, unde ai parte de prelegeri cu profi analfabeti, care in loc sa zica "diferiti" zic "deferiti", si multe alte specimene.

Oboseala cronica dureaza si imi ucide si mai mult interesul. Un singur lucru mi-l mai trezeshte din cand in cand bursa, mica asa cum e, as zice chiar simbolica, ca imi ajunge numai pt transport. Nu vreau sa am restante, pt ca altfel pierd bursa. Nu e mare lucru, dar vreau sa am bursa numiti-l un principiu, un moft, dar asta e. 

Sunt atat de obosita...si inca ma asteapta o sesiune de foc. Parca mi-e dor de liceu, desi, nu am pasit pragu lui de mult timp."

Trecuse trei ani de la momentul cand Rodica plecase de acasa. Inca trei ani, precum afirma chiar ea, mai avea de învățat.

Acum, când au trecut mai mulți ani de la momentul când a absolvit facultatea la Universitatea Tehnică din Chișinău, instituție despre care scria ce scria în rândurile de mai sus, mă întreb și eu dacă nu cumva îi pare rău că a renunțat să meargă la studii în România. Mai știi?